Facebook-ul, de exemplu, la capitolul „Statut al relaţiei”, ne dă nouă posibilităţi de alegeri – de la „singur” până la „divorţat” (care, să fim sinceri, e tot un fel de singurătate). Ce mă intrigă cel mai mult este însă opţiunea „este complicat” şi „într-o relaţie deschisă”. Într-o relaţie ori eşti, ori nu eşti. Iar dacă e complicat, de ce te mai ţii de ea? Doar nu speri că cineva îţi va scrie soluţia problemei pe tablă, ca şi în cazul exerciţiilor complicate de la orele de matematică. A fi într-o relaţie complicată sau în una deschisă e ca şi cum ai sta în două bărci. Or, ştim cu ce se termină experienţa – mai devreme sau mai târziu oricum ajungem în apă.
În ultima perioadă, am observat promovarea „prieteniei cu beneficii”. Dacă în şcoală o astfel de relaţie se limita la un măr sau la tema rezolvată, când trecem de 20 de ani limitele se extind până la câteva nopţi pasionale petrecute împreună. Rezultatul? Recentele filme de la Hollywood ne arată că o astfel de „prietenie” se termină cu „nu pot trăi fără tine”. Realitatea are şi partea cealaltă a monedei – unul dintre parteneri va ieşi plin de remuşcări şi lacrimi dintr-o astfel de relaţie… Chiar dacă îmi plac culorile şi pot face diferenţa dintre alb ca zăpada, alb ca untul sau alb ca fildeşul, când vine vorba despre o relaţie îmi place să fiu doar în una dintre opţiuni – alb sau negru.
psihologie@timpul.md
