Când apare un analist la televizor, toată lumea pune botu’.
Ce este nepotrivit aici?
Fraza nu este propriu-zis incorectă, dar cuprinde o expresie din limbajul familiar-argotic, care nu se potriveşte cu o emisiune de informaţie sau cu o dezbatere. Redactorii, prezentatorii şi moderatorii folosesc uneori expresii familiare pentru a da impresia că ni se adresează direct, că emisiunile sunt un dialog cu publicul, ca în familie sau între prieteni. Unele expresii sunt ingenioase şi amuzante, altele sunt vulgare, jignitoare, deci nepotrivite situaţiei.
Ar fi trebuit să spună:
Când apare un analist la televizor, toată lumea îl crede, cu naivitate
sau cade în cursă
sau se lasă păcălită etc.
Sunt multe moduri în care s-ar fi putut exprima ideea, fără utilizarea unei expresii argotice.
Am mai auzit şi alte cuvinte sau expresii argotice ori familiare, nepotrivite cu tonul unei dezbateri politice sau al unei emisiuni de ştiri:
Politicienii sunt de gaşcă, sunt borfaşi.
E un şmenar politic.
Repede, m-am dat jos, ca fomist, bă…
Cei trei pugilişti români suspectaţi că ar fi pus mâna la Chicago…
Puterea, cea care are caşcavalul în România…
Steliştii se pot scoate în ultimele două meciuri.
A făcut ce-au vrut muşchii lui.
20.000 de români i-au lăsat mască pe spanioli.
Steaua nu are faţă de Liga Campionilor.
Se dă gratis, se dă moca, doar pentru că eşti fiica preşedintelui.
Vremuri nasoale!
Ce coleg eşti! Ce nasol eşti!
A ţopăit şi-a urlat în microfon de-au găsit-o toţi dracii.
Şi io, când îi microfonu’, fac ca toţi dracii.
