Să învețe copii de acolo, cum se întâmpla în viața asta: unele legi (legități) funcționează categoric prompt, fatalmente ‘tupo’, inevitabil și iremediabil. Și omoară. Și lasă părinții, apropiații suspinând de durere, iar tot satul și întreaga țară – îndoliați, ‘profund îngrijorați’, contrariați… Așa răspund la ‘provocare’ legile fizicii, ale naturii: daca dai cu ciocanul intr-un mădular – doare; daca apuci gurarul sobei cu mâna goală – arde; daca bagi o sârmă în priză, dacă arunci un bec în foc, dacă bei denaturat, mănânci măsălăriță, te bagi la un câine rău, la un buhai turbat, daca anini c*catul, te piși contra vântului… Cu un cinism tragic, ca farsa ori drama, rușinos ori pierzător (lugubru, macabru, funebru), răspunde viața. Sau – ha! – sora ei, moartea…
Prin convenția faptelor, fără a merge în profunzimea studiilor din zona moravurilor, din problematica socialului, dincolo de dilemele generațiilor, ale identităţii: Urci beat la volan sau al optulea/șaptelea/șaselea în mașina cu pricina; te tusuiesti cu narcomani și admiți măcar ca ‘s-ar putea’; mergi la o vânătoare cu procurori-judecatori histrioni, ‘delovary’; hălești șaurma și dughești vodca cu piva, ori petreci, împreună cu alți copii din familii bune, noaptea ‘frumos’ în pădure, înainte de karaoke etc. (am fi prea nemiloși, scârboși să amintim sau să enumerăm eventualele păcate în context) – într-o bună zi, fatalitate mecanică, legic, se întâmplă… Altfel nu avea cum! Unul (ba chiar câte opt odată) din ‘elită’, în voluptatea mahalagismului, delir corporativ sau de gașcă, ghidați de zodia puterii si a permisivității, nestăvilite moralicește sau prin impactul legii; sau unul (ba chiar câte opt odată) din prostime – parcă sunt programați să se ucidă! Dacă nu împușcați, trebuia să se înece la saună, dacă nu intoxicați, trebuia să se zdrobească cu mașina în copac. Аннушка со своим маслом отдыхает! Ei își programează singuri sfârșitul lor și jalea noastră… Zic asta, în primul rând, pentru băiatul meu, de douăzeci de ani. Exclusivitatea unor cazuri de răsunet doar certifica banalul (de umplut TV și Net-ul). Situații, în care Hazardul teribil vine doar ca un pasager inocent, ca și cum la solicitare, forțat peste planurile noastre de viață să se manifeste – dar musai, înspăimântător si exasperant impecabil, violând orbește norocul iluzoriu și curmând destinul blestemat… Euforia fatalității – răspunsul nostru lui Newton – ‘las-o bă că merge așa!’. Principiul I al mecanicii pare a fi despre fatalitatea noastră stupida, nu despre impuls… Fatalitatea – mecanicește inevitabil! – se amuză cu cei cărora li-i in c*r de moralitate, decenta, cumințenie. Dar și cu acei care păcătuiesc prin complicitate în contemplare, nu în condamnare. Două opțiuni ale naibii: ori să taci și să înghiți noduri, înfricoșat, ori să intri în hora comentariilor pe FB (la TV etc., în bucătarii sau la „piva” (tr. bere), omniscient și indecent, bădărănește sau elogios, între sacru şi profan (‘constatare’ atroce pe FB: "părinții copiilor care-și permit să meargă noaptea beți cu jeep-ul la karaoke, au bani de înmormântare, n-au nevoie de banii primarului din bugetul public!")..? Băiatul tatii, ferește-te, fii te rog înțelept și cuminte, ai grijă de cei din preajmă! Ai grijă de tine și de noi!
