Evoluția politicienilor în 2014: Putin PERDANT din cauza Olimpiadei de la Soci, Obama IGNORAT de clasament

Perdanții

În ordine descrescătoare, perdanții politici ai anului 2014 ar fi: Vladimir Putin, președintele Rusiei, Recep Tayip Erdogan, premierul Turciei, Dilma Rousseff, președinta Braziliei, Papa Francisc și președintele afgan Hamid Karzai. Putin, până recent tratat cu deferență de Berlin, a devenit recent „omul negru", respectiv adversarul politic la care trebuie să se raporteze Merkel în ambiția sa de a se erija în lider al UE (mai ales pe fondul implicării Kremlinului în recentele blocaje ale UE la Kiev). Jurnaliștii germani pun prognozatul eșec al lui Putin pe seama Olimpiadei de Iarnă de la Soci și a problemelor de combatere a terorismului de sorginte islamistă.

Premianții

Același principiu, de umilire a americanilor prin ricoșeu, îl așază pe sinistrul sirian Bashar al Assad – cel care, în toamnă, a lansat chiar ipoteza că Germania ar fi singurul mediator valabil între Siria și Occident – pe locul întâi în topul învingătorilor politici planetari din 2014. Jurnaliștii germani invocă în favoarea opțiunii lor faptul că Assad are toate șansele să câștige alegerile generale din Siria, din acest an, și că Occidentul va ezita în continuare să îi înarmeze pe adversarii fundamentaliști ai acestuia. Pe următoarele locuri câștigătoare se situează politicianul indian Narendra Modi – preconizatul câștigător al alegerilor din mai; un naționalist hindu, probabil terminator al dinastiei Nehru/Ghandi -, președintele iranian Hassan Rohani, premierul chinez Li Kequiang și extremista franceză Marie Le Pen.

Dacă în ceea ce îi privește pe indian și pe chinez, interesele economice ale Germaniei sunt evidente, ceilalți doi „premianți" sunt politici: Rohani, fostul negociator nuclear, ajuns președinte, face parte dintre aceia care speculează slăbiciunile Occidentului și ale SUA, întărind rolul economic și geo-politic al națiunii sale, iar Marie Le Pen – creatoare împreună cu olandezul Geert Wilders a Alianței pentru Libertate; de extremă dreapta, anti-UE – este temută pentru influența pe care ar putea-o avea cu prilejul alegerilor pentru Parlamentul European din acest an și are în acest clasament german rolul de „sperietoare", pe care numai o Uniune Europeană puternică, eventual controlată de la Berlin (chiar dacă via Bruxelles), o poate anihila.

Absenții

În fine, merită scurte comentarii și marii absenți ai acestor două clasamente pline de tâlc. Este vorba, desigur, despre Barack Obama și Angela Merkel.

Faptul că niciunul din cei doi „grei" ai politicii momentului nu au fost invocați este profund semnificativ, dar din motive complet diferite. Barack Obama, cel care prin organul său de spionaj – Agenția Națională de Securitate (NSA) – și-a permis să asculte telefonul cancelarului german (în fond, aliat politic și prieten declarat), este ignorat și minimizat cu bună știință de către germani. În schimb, Angela Merkel este în mod elegant ferită de comparații și pronosticuri – nu atât din motive de curtoazie față de terți sau din neutralitate – ci asigurându-i acesteia rolul de eminență politică mai presus de orice clasament, liberă să se conexeze la orice variantă politică favorabilă intereselor germane.

Publicația germană Der Spiegel se poate mândri cu cel mai puternic portal de știri din Germania și cu unul dintre cele mai citite din Europa: 11 milioane de vizitatori unici pe lună și circa 200 de milioane de accesări în același interval. Dincolo de calitatea incontestabilă a materialelor publicate, este inevitabil ca unele dintre acestea să nu fie cel puțin subiective în materie de promovare a intereselor Germaniei.

sursa: ziuanews.ro