În acest sens, de mai mult timp mă deranjează un comportament inexplicabil al unor ziarişti şi posturi TV din republică. Aşa şi nu-mi pot explica, spre exemplu, nici cine, nici când, nici din care considerente lângă numele Sergiu Mocanu a plasat titlul „politicianul”. Este foarte iritant să tot auzi în fiecare zi: „politicianul Sergiu Mocanu a declarat…”, „politicianul Sergiu Mocanu a organizat…” etc. Ţin minte tot ce a fost până la ’89, dar, în special, ce s-a petrecut şi se petrece pe faţa acestui pământ de la ’89 încoace. Nu-mi amintesc în ce mod s-a manifestat personajul Sergiu Mocanu ca politician. Nu vreau să zic că nu este un om bine versat şi informat, îi apreciez mult îndrăzneala şi elocvenţa, dar nu mă dumiresc de ce el, unul, în toată ţara aceasta, este numit politician. De ce nu aud expresii de tipul, „politicianul Vlad Filat”, „politicianul Mihai Ghimpu”? Dar celelalte personalităţi notorii din agora noastră, cine sunt? Sau poate faptul că S. Mocanu a fost cândva consilierul lui V. Voronin automat îi atribuie, pe lângă numele de botez, şi anexa respectivă în calitate de titlu onorific? Înţeleg, titlurile „inginerul”, „doctorul”, „profesorul”, „generalul” etc. pot fi lipite de numele unor persoane, fiind ceva merituos şi binevenit. Dar cuvântul „politicianul”, nici în lumea civilizată nu se potriveşte cu numele celor mai vestite personalităţi istorice. Din câte se ştie, studiile „politicianului” S. Mocanu nici nu fac parte din sfera ştiinţelor politice, căci în aşa caz ar putea fi numit politolog. Cu atât mai mult, acest epitet i se potriveşte ca nuca de perete. Oare moderatorii şi prezentatorii posturilor TV nu simt cât de mult bate la ureche expresia „politicianul Sergiu Mocanu”?
Nu mai puţine nedumeriri trezeşte frecventa apariţie în studiourile TV a unor personaje absolut neadecvate pentru astfel de emisiuni, dar care lansează mesaje antinaţionale şi pline de venin, sfidează telespectatorii, rănesc şi umilesc sufletele, şi aşa răvăşite, ale băştinaşilor. Cine a avut „geniala” inspiraţie de a-l pune faţă în faţă, într-o emisiune mai recentă, pe şovinul Ghelici cu V. Matei? Cine este pentru noi Ghelici, care în cadrul acelei emisiuni demonstrativ nu dorea să vorbească în limba română, se comporta mai mult decât ofensator în faţa interlocutorului său, nu numai în calitatea acestuia de vorbitor de română, dar şi de patriot şi intelectual notoriu al acestui neam? Bine că V. Matei şi-a păstrat prezenţa de spirit şi, în mod exemplar, l-a punctat pe respectivul „politician”. Dar, dacă în faţa acestei brute agresive se nimerea cineva mai slab de fire? Aveam să rămânem cu toţii frustraţi, iar triumful ideilor velicoruse ale tipului ar fi afectat pentru mult timp conştiinţa unei bune părţi a telespectatorilor. Diversitatea de opinii, libertatea cuvântului, drepturile şi libertăţile politice sunt nişte lucruri sfinte şi inseparabile de procesul democratic pe care-l parcurgem, dar aceasta nicidecum nu înseamnă că dreptul cuiva de a spune aberaţii trebuie neapărat respectat. Pentru un asemenea nivel de „inteligenţă” există bucătăriile, cercurile înguste de „tovarăşi de idei”, dar nu accesul la mijloacele publice de informare în masă. Aici trebuie să-şi facă prezenţa profesionişti şi oameni de calitate, chiar dacă ar vorbi în limba rusă sau în oricare altă limbă, căci, pe lângă libertatea şi dreptul de a vorbi, există şi dreptul cetăţenilor la informaţie obiectivă şi veridică. Or, rămâi stresat când îl vezi pe Muşuc, înconjurat de microfoane, sufocându-se în „idei” şi „reţete” de ieşire din criză şi prosperare economică pentru toată lumea. Ţi se face cu totul rău când acelaşi lucru îl face Klimenko, dar în limba rusă. Oare când acei care ne „doresc” tot binele de pe faţa pământului ne vor învăţa în limba noastră cum să trăim?
Există o regulă a casei: oaspetele nedorit nu are ce-mi păşi pragul. Cu tot respectul faţă de principiile democratice, televiziunile ar trebui să aibă o listă a persoanelor nedorite în studio, în virtutea comportamentului lor neadecvat, provocator şi intolerant faţă de interlocutori, a incompetenţei, fobiilor de tot tipul şi a urii faţă de băştinaşi sau alte naţionalităţi. Calicii – cu calicii, iar voinicii – cu voinicii…
Alexandru Bobeică,
or. Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
