Actualitate

EXCLUSIV: Am pierdut „Moldova” cu ajutorul lui Dodon

A fost aleasă cea mai proastă ofertă

Sanatoriul „Moldova” dispune de 18 mii metri pătraţi numai spaţiu construit în cel mai scump sector din Odesa, Arkadia. Una dintre marile atracţii turistice ale acestui obiect este şi singura piscină cu apă de mare din oraşul ucrainean. Un metru pătrat în această regiune costa, în 2008, de la 200 la 300 USD, unde, dacă adăugăm costul tuturor construcţiilor, a mobilei şi a terenului aferent, ajungem la un preţ total de peste un miliard dolari. Până în 2008, instituţia se afla la balanţa Întreprinderii de stat „Medisan” a Aparatului Guvernului, fiind legalizată drept proprietate a RM pe teritoriul Ucrainei. Ex-premierul comunist Vasile Tarlev susţine că s-a împotrivit prompt înstrăinării sanatoriului: „Am optat pentru consolidarea proprietăţilor statului, dar ăştia le-au vândut peste noapte…”. Lucrurile s-au schimbat în 2007, odată cu adoptarea Legii cu privire la administrarea şi deetatizarea proprietăţii de stat, când Guvernul primise atribuţii exclusive de a înainta spre vânzare proprietăţile RM. Astfel, „Moldova” a fost scoasă la vânzare în 2008, printr-o simplă hotărâre de guvern, când executivul era condus de Zinaida Greceanâi – proaspătă consilieră municipală comunistă.

Faptul că tranzacţia ascundea interese criminale ale clanului comunist de a acapara averea statului ni-l demonstrează şi refuzul, timp de mai mulţi ani, al Agenţiei Proprietăţi Publice (APP) de a face publice celelalte oferte din cadrul licitaţiei. În fond, „privatizarea” „Moldovei” s-a făcut repede şi pe neobservate. Peste numai cinci zile de la decizia Guvernului despre înstrăinarea sanatoriului, la 28 iulie 2008, a avut loc prima etapă a licitaţiei. Deşi costa munţi de bani, obiectul a fost evaluat la preţul de 70 mln. lei. La licitaţie au participat şase firme, cu următoarele oferte: „Technomir”, „Silver Wings Pre” şi „Unident-As” erau gata să cumpere sanatoriul cu 70 mln. lei, achitând suma integrală până la semnarea contractului; „Olecarval” propunea 72 mln., iar „Signon” – 73 mln., la fel achitate din start. Cea mai proastă ofertă a fost cea a firmei „SDY-Invest Grup” – 72 mln. lei, dintre care 50% să fie plătite până la semnarea contractului, iar restul – în rate, timp de trei ani. Cu toate acestea, Comisia pentru desfăşurarea concursurilor la privatizarea patrimoniului public (CDCPPP) a ales anume această ofertă…

Cumpărătorul-fantomă a fost protejat de stat…

„SDY-Invest Grup” este singura firmă participantă la concurs, care a fost fondată în 2008, în ajunul licitaţiei. După cum au decurs evenimentele, nu putem exclude că aceasta a apărut doar pentru a prelua sanatoriul. Mai întâi, capitalul social al firmei a fost şi rămâne de 5400 de lei, ceea ce ne dă de înţeles că nu are activitate. Iniţial, firma îşi avea adresa juridică pe str. Miciurin 66 din Durleşti, iar fondatori ei erau cetăţenii ruşi Denis şi Iulia Savvun, ultima ocupând şi funcţia de administrator. Înainte de licitaţie, director şi asociat unic a devenit ucraineanul Taras Osadci, iar adresa juridică a fost schimbată în camera 806 a Hotelului „Cosmos” (str. Negruzzi 2). Am bătut şi noi în repetate rânduri la acea uşă, dar ea este veşnic închisă. Ciudat e şi faptul că responsabilii de la hotel refuză categoric să ne spună dacă aici vine vreo suflare de om.

Această firmă a fost admisă pentru etapa a doua a concursului de privatizare, împreună cu „Signon” SRL, şi a devenit câştigătoare. Concursul a avut loc la 7 august 2008. În aceeaşi zi a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare şi actul de transmitere-primire a sanatoriului. La licitaţie, „SDY-Invest Grup” a prezentat o scrisoare de la banca „Finbank” din Odesa, care garanta achitarea a 100 milioane de lei, însă, tot la 7 august, banca şi-a retras scrisoarea, eliberând alta pentru suma de 36 mln. 650 mii lei. Nu încape îndoială că firma era protejată de stat şi din următorul considerent. Conform legii, cumpărătorul este obligat să achite un şir de impozite şi taxe până la semnarea contractului. Cu toate că în contract se arată că respectivele obligaţiuni au fost onorate, ulterior s-a stabilit că dispoziţiile de plată prezentate erau nişte falsuri. Adică nu confirmau încasarea sumei pe contul Ministerului Finanţelor, fiind simple dispoziţii ale unei oarecare firme din Odesa, care nici n-au fost trimise la „Finbank”. E adevărat că, până la urmă, „SDY-Invest Grup” a achitat cu întârziere impozitele, însă nu a fost penalizat pentru aceasta, după cum prevede legislaţia.

Dodon se implică în furt

Tranzacţia a urmărit mai mult decât acapararea sanatoriului. Inexplicabil, în anexa contractului de vânzare-cumpărare este inclusă şi clădirea Consulatului RM din Odesa, situată pe str. Posmitnogo 2-B. Şi asta chiar dacă, în 2007, acest imobil fusese transmis, printr-o hotărâre de guvern, Ministerului de Externe de la Chişinău. Încercând, probabil, să ajute firma „SDY-Invest Grup” să pună mâna pe respectivele bunuri, prim-vicepremierul Igor Dodon s-a implicat personal în această operaţiune. Imediat după licitaţie, el a solicitat oficial primarului de Odesa, E. Gurviţ, şi procurorului regiunii, V. Priseajniuk, să susţină „SDY-Invest Grup” pentru a-şi înregistra dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărate, dar şi a clădirii Consulatului. Solicitat de noi să-şi explice acţiunile, Dodon ne-a spus: „N-am pus semnătura nicăieri. Despre clădirea Consulatului nu ştiu…”. Când i-am amintit că el este semnatarul celor două scrisori, Dodon a adăugat că, fiind şi copreşedinte al comisiei mixte interguvernamentale moldo-ucrainene, era obligat să intervină: „Personal, n-am avut nicio implicare. Dacă vreţi, credeţi, dacă nu, nu”. Pe de altă parte, Iurie Terzi, şeful Direcţiei management şi logistică de la Externe, dar şi alţi angajaţi ai ministerului, confirmă că noii stăpâni ai sanatoriului au încercat să preia blocul Consulatului. „Veneau să ne alunge, dar n-am cedat şi ne-am înregistrat drepturile. Clădirea este a noastră, dar cu mare greu am reuşit s-o păstrăm”, afirmă Terzi.

În acelaşi timp, la Chişinău s-a declanşat războiul contra celor care sesizaseră furtul şi nu voiau să-şi ţină gura. Firma „Unident-As” – exclusă din concurs, deşi propusese o ofertă mai bună -, a acţionat APP în judecată, solicitând anularea rezultatelor licitaţiei. După ce prima instanţă i-a dat acesteia dreptate, „SDY-Invest Grup” a contestat decizia la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) şi – pentru a se proteja, probabil, – şi-a schimbat fondatorul. În locul lui Osadci, asociat unic a devenit firma „Faribell Consulting” din Cipru. În aceeaşi perioadă, directorul „Unident-As”, Sergiu Melnic, a decedat. Fratele său, Aurel, îşi aminteşte cu groază despre calvarul prin care a trecut apoi: „Fratele îmi spunea că şi un deputat din rada ucraineană a vrut să cumpere Sanatoriul „Moldova”, dar i s-a cerut de la Chişinău un avans de 20 mln. USD. Omul a plătit, dar n-a primit nimic. După decesul fratelui, au început să-mi închidă firmele. Voiau să mă aresteze, eram presat de peste tot şi am fugit din ţară. Un an de zile m-am ascuns în Ucraina”.

„Un fel de ştergere a urmelor”

Persoanele implicate mai mult sau mai puţin în această „privatizare” ne-au spus că cei mai interesaţi de Sanatoriul „Moldova” erau Artur Reşetnikov, Ion Morei şi Oleg Voronin. O fi aşa sau altfel, oricum, statul a fost prejudiciat enorm, primind pentru „Moldova” doar 36 mln. 650 mii lei, deoarece „SDY-Invest Grup” nu şi-a onorat obligaţiunile şi nu a mai plătit niciun bănuţ. În ianuarie 2010, Procuratura Generală a chemat în judecată APP, solicitând rezilierea contractului şi reîntoarcerea sanatoriului în proprietatea RM. În proces a intervenit „SDY-Invest Grup”, care nici mai mult, nici mai puţin, cere să fie absolvită de achitarea restului sumei, invocând apariţia unor probleme cu privire la înregistrarea sanatoriului pe numele său. Decizia primei instanţe, care s-a pronunţat în favoarea firmei, a fost contestată zilele acestea la CSJ. „De la bun început, au ales ofertantul cu o propunere mai proastă. Evident că aici nu e totul în regulă. Istoria asta e un fel de aberaţie, de încâlceală, de ştergere a urmelor”, consideră procurorul Marcel Dumitraş.

Dar cât de cooperantă a fost „SDY-Invest Grup” cu APP? Elena Blanuţă, şefa Direcţiei postprivatizate a Agenţiei, ne spune că a trimis firmei nenumărate scrisori, cerându-i să-şi îndeplinească obligaţiunile, dar nu a primit niciun răspuns… Directorul APP, Tudor Copaci, care altădată a făcut parte din Comisia de privatizare a „Moldovei”, adaugă că a solicitat achitarea datoriei şi de la „Finbank”, dar la fel nu a fost luat în seamă. „Banca Naţională sau Ministerul Finanţelor trebuiau să se implice atunci şi să pună la îndoială garanţia unei bănci atât de mici, ca „Finbank”. Dar nimeni nu a făcut niciun pas. Ce puteam să fac eu?”, se întreabă Copaci. Oricum, deşi procuratura a demonstrat contrariul, el crede că licitaţia a fost organizată corect.

Dodon schimbă macazul

Şeful „SDY-Invest Grup”, Taras Osadci, s-a arătat dispus să ne răspundă la întrebări doar în scris. Deşi e directorul firmei, Osadci spune că nu are împuterniciri să discute cu noi. Întrebat cine nu-i permite, el n-a ştiut ce să ne răspundă… Uluitoare explicaţie ne-a dat Igor Grigoriev, care, la momentul tranzacţiei, era directorul APP, iar astăzi e şeful aparatului fracţiunii parlamentare PCRM. Deşi i-am adus suficiente contraargumente, el spune că, la concurs, a fost aleasă „cea mai bună ofertă” şi că „deja cumpărătorul a respectat toate condiţiile contractului”: „Din punctul meu de vedere, ei s-au achitat integral”. Grigoriev mai spune că imobilul Consulatului a fost inclus în lista obiectelor privatizate din greşeală…

Peste jumătate de an de la înstrăinarea „Moldovei”, Igor Dodon declara că „rezultatele privatizării proprietăţii publice sunt un semn al stabilităţii politice si economice” şi că „potenţialii investitori sunt atraşi şi de asigurarea accesului tuturor doritorilor la licitaţii”… No comment.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.