Domnilor Parlamentari !
Moartea Preşedintelui Poloniei Lech Kaczynski, împreună cu cea a vârfurilor politico-militare ale ţării sale, în catastrofa de la Smolensk, produsă pe 10 aprilie, a readus în discuţiile publice deja cunoscutul masacru de la Katyn. Despre Katyn s-a vorbit în aceste săptămâni mai mult decât despre cei care se aflau în avionul prăbuşit la Smolensk. Preşedintele Kaczynski a murit pentru că a vrut să dea comemorării masacrului importanţa pe care considera el că o merită evenimentul.
Dar în acelaşi aprilie, de data aceasta al anului 1941, 3000 de români bucovineni au fost seceraţi criminal de mitralierele bolşevicilor în localitatea Fântâna-Albă din nordul Bucovinei, în încercarea de a trece în ţara lor peste o graniţă instaurată pe nedrept în urma ocupaţiei sovietice. Din iunie 1940 până în martie 1953, au fost deportaţi în Siberia sute de mii de români basarabeni, iar destinele altor câteva milioane, rămase sub ocupaţie, au fost distruse prin alte metode inumane. Documentele istorice de arhivă ne dezvăluie şi numărul victimelor care au decedat ca urmare a Foametei organizate în Basarabia în 1947 – trei sute de mii. Prin Rezuluţia nr. 1723 din 28 aprilie 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei califică Foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în R. Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii.
Astfel: masacrul românilor bucovineni de la Fântâna-Albă, foametea din ’47 şi martiriul basarabenilor deportaţi în gulaguri, acestora adăugându-li-se torturile din beciurile NKVD-iştilor şi gropile cu var din preajmă, gropi în care erau aruncaţi de vii românii noştri basarabeni. Este greu să ştergi din memorie asemenea crime. Pentru aceste crime încă nu şi-a cerut nimeni iertare!
Spre ruşinea clasei politice româneşti, calvarul bucovinenilor şi basarabenilor rămâne necunoscut pentru societatea românească.
Dacă în cazul Poloniei admirăm efortul întregii naţiuni întru menţinerea vie în memoria contemporanilor a tragicului destin polonez, precum şi cunoaşterea acestui adevăr de către lumea întreagă, noi privim neputincioşi la cazierele judiciare solicitate de către Autoritatea pentru Cetăţenie, ca un impediment, în derizoriu, în calea basarabenilor şi bucovinenilor care vor să-şi redobândească cetăţenia română pierdută. În Polonia – lacrimi, salve de tun în memoria celor masacraţi la Katyn, dar şi toată compasiunea şi recunoştinţa exprimată urmaşilor acestora. În România – funcţionari operând dosarele urmaşilor celor lipsiţi de cetăţenia română peste noapte şi masacraţi de bolşevici în Basarabia, Bucovina şi Siberia cu maximă duritate şi exigenţă administrativă ori, pe alocuri, cu o nepăsare birocratică inumană.
Domnilor Deputaţi, nu este doar o chestiune de nuanţă, deşi nuanţa uneori spune totul! O ţară care îşi desconsideră trecutul nu are viitor! Un popor care îşi neglijează fraţii nu poate pretinde respectul altor popoare!
Vă reamintesc faptul că România a pierdut întâietatea sprijinului acordat Republicii Moldova în drumul său spre Uniunea Europeană, aceasta revenindu-i Poloniei. Pentru că, ar zice dizidentul polonez convertit, Adam Michnik, “Trebuie să iei palme de la ai tăi şi ocară de la străini – ca măcar aşa să pui în evidenţă adevărul pe care, altfel, … puţini îl vor dezvăluit.” Cine oare să ne dea nouă palme când străinii, vorba cronicarului, “zâmbesc a râde” satisfăcuţi de rătăcirile, şovăielile şi bâlbâielile noastre, căci demult veni timpul să ne glăsuim şi noi adevărul adevărat!
În memoria tuturor românilor masacraţi, deportaţi, torturaţi şi condamnaţi la moarte prin înfometare de regimul totalitar sovietic de ocupaţie, am pregătit şi voi propune spre examinare Parlamentului României o propunere legislativă prin care ziua de 1 aprilie să fie declarată ziua comemorării acestor victime.
Domnilor Deputaţi, mizez pe susţinerea Domniilor voastre.
Vă mulţumesc.
Deputatul Tudor Panţâru
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
