În schimb, președintele a vorbit despre importanța reglării relațiilor cu Uniunea Europeană și SUA. Rusia s-a transformat treptat într-o amenințare la adresa suveranității Republicii Belarus.
Când o asemenea turnură a încercat-o fostul președinte al Ucrainei, Ianukovici, Moscova nu înceta să expedieze mesaje pline de nemulțumire și a găsit numeroase modalități de a-l opri pe liderul ucrainean. Surprinzător, în cazul lui Lukașenko, nimic asemănător nu s-a întâmplat. Kremlinul nu a reacționat la vizitele delegației NATO, nici la negocierile purtate de Lukașenko cu Fondul Monetar Internațional. Chiar și atunci când Lukașenko a renunțat la baza militară rusească pe teritoriul Republicii Belarus, Rusia nu a emis nici o critică. Este imposibil ca guvernarea de la Moscova să nu fi observat că Belarusul s-a întors la 180 de grade și se îndreaptă spre Vest.
Succesele de politică externă ale republicii par impresionante: FMI negociază cu Lukașenko un credit de 3.5 miliarde de dolari, iar Uniunea Europeană a anulat deja o parte din sancțiunile impuse cetățenilor și companiilor belaruse. În septembrie, la Minsk, a ajuns secretarul de stat american, Patrick Kennedy. S-a discutat despre nevoia de a reînnoi relațiile de colaborare și necesitatea reintroducerii unor ambasadori pe teritoriul celor două țări. Pe partea cealaltă, relațiile cu Federația Rusă devin tot mai proaste. Dacă în cazul mandatelor trecute, Lukașenko candida cu sloganul „Pentru o țară puternică și înfloritoare!”, în acest an, președintele a promovat ideea unei republici „independente”.
În toate aceste condiții, Moscova rămâne liniștită. Apare întrebarea – De ce Rusia tolerează prietenia dintre Republica Belarus și vestul Europei? În această atitudine, nu e nimic nou. Ea a fost gândită încă în vremurile sovietice și spune așa: tovarăși vasali, suntem gata să răbdăm orice manifestări în politică externă atâta timp când în interior domnește socialismul. Și într-adevăr, Lukașenko nu este gata să implementeze reforme europene reale în politică sau în economie. Toate progresele despre care se vorbește sunt superficiale.
În Belarus au fost eliberați o mulțime de deținuți politici. Adevărul e că aceștia au fost închiși pentru a putea fi amnistiați mai târziu. În 2010, după alegeri, au fost arestate peste 700 de persoane. În acest an, nu a fost reținut nimeni. Problema că e nimeni nu a organizat nici o formă de protest. Belarușii sunt atât de sperați de Maidanul ucrainean și atât de manipulați de canalele TV rusești încât au preferat să nu facă nici un zgomot.
Maxim Samorukov, expertul Centrului Carnegie de la Moscova
tradaptare: timpul.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
