„Cel mai mult am stat cu mama o lună”

Ionela este studentă în anul doi la facultatea unde studiază științele juridice la o universitate din capitală. Mama ei este plecată în Federația Rusă de când avea patru ani, iar Ionela acum are 21 de ani. „Mama are deja 17 ani de când merge la muncă în Rusia, dar revine periodic. Cel mai mult a stat acolo un an și șase luni, când eram mică. Acum vine la jumătate de an, dar uneori și la trei luni. Sincer, dacă m-ai întreba acum cum e să trăiești cu mama, ți-aș răspunde că nu știu, cel mai mult am stat cu ea o lună”, a spus tânăra cu lacrimi. Mama a lăsat-o în grija bunicilor și a mătușii. „A fost c-am greu, pentru că ba trăiam la sora mamei, ba la bunei, țin minte că mă obișnuiam într-o parte și apoi trebuia să mă mut”, a adăugat fata. Ea povestește că fiecare despărțire de mama sa era foarte grea, plângeau ambele. „Rămâneam cu un gol în suflet parcă, câteva zile tânjeam, apoi reveneam. Acum m-am obișnuit deja cu plecările ei”, afirmă studenta. Crăciunul l-a petrecut singură în oraș, deoarece are examene după sărbători și trebuie să se pregătească. „De Revelion cred că o să merg cu câțiva prieteni în oraș ori la rude, încă nu m-am decis” a conchis tânăra.

„Mama a plecat când avem șapte ani”

Maxim este elev în clasa a opta la un gimnaziu dintr-o localitate din centrul țări. Acesta locuiește cu tatăl, mama fiind nevoită să plece peste hotare, pentru a putea întreține familia. „Mama a plecat când aveam șapte ani, m-a condus în prima zi de școală și peste câteva luni a plecat în Israel. Ultima oară a fost acasă în februarie. Mi-a fost greu când a plecat, dar am avut noroc că surorile mele mai mari învățau pe atunci încă în gimnaziu și liceu. Acum e mai dificil, am rămas doar cu tata, o soră vine doar în zilele de odihnă, cealaltă fiind plecată în America”, afirmă tânărul. Vorbește în fiecare seară cu mama pe skype, îi povestește cum decurg lucrurile la școală, aceasta fiind profesoară îl ajută cu pregătirea temelor. „De fiecare dată, când vorbesc cu mama îi zic să vină acasă. Atunci când revine în concediu, de obicei pe o lună, totul e altfel, atunci chiar nu am nici o grijă. Aș vrea să ne adunăm cu toți acasă, mama și surorile. De Crăciun mergem în fiecare an la bunelul de pe linia tatei, acolo ne adunăm toate rudele, e foarte interesant să ne revedem cu toți, e multă gălăgie pentru că suntem și mulți, mai facem și niște banii pe colinde (zâmbește)”, zice Maxim.

„Odată în an vine tata acasă”

Daniela din orașul Chișinău este studentă la jurnalism. De trei ani tatăl ei este plecat pentru a munci în Israel. „La început, când a plecat a fost mai greu, simțeam enorm lipsa lui, dar mă încurajam că totul se face spre bine și că nu mă aflu în cea mai dificilă situație. Odată pe an, tata vine acasă. Acum abia aștept să vină Sărbătorile de Paști pentru a-l revedea iar, măcar atunci să fim toată familia împreună. Crăciunul în acest an îl voi sărbătorii cu mama, fratele, rudele și prietenii care mai sunt în țară”, spune studenta. Când am întrebat-o ce așteaptă de la Moș Crăciun, a răspuns dezamăgită. „Probabil ca ceea ce îmi doresc eu, nu poate sa-mi aducă Moș Crăciun. Mi-aș dori un trai mai bun la noi acasă, lângă cei dragi, astfel ca să nu fie nevoiți să plece în alte colțuri ale lumii pentru a asigura supraviețuirea celor de aici”, mărturisește tânăra.

„Nevoia m-a făcut să plec”

Maria este mama a trei copii din raionul Telenești. Ea se află în Israel de șapte ani. „Nevoia m-a făcut să plec, să las copii, casa, soțul pentru ai putea ajuta și întreține gospodăria. Când am plecat fiica avea doar 14 ani, fii erau majori, unul era student, iar cel mai mare muncea. Toată grija casei a căzut pe umerii soțului și a fiicei. În tot acest timp am fost acasă doar de cinci ori. Sper ca acest an să fie ultimul departe de cei dragi, pentru că intenționez să mă reîntorc definitiv. Să fiu alături de nepoței care între timp au apărut și care întrebați fiind unde e bunica arată spre calculator, doar pe Skype mă văd. Aș vrea să-i pot dădăcii, aș vrea să-i vad cum cresc, să fiu alături de ei cel puțin, dacă lângă copii nu am avut posibilitatea. E foarte greu printre străini, departe de copii și familie, doar cei care au trecut prin aceasta știe ce înseamnă străinătatea. Sărbătorile din acest an le voi petrece virtual cu cei de acasă, cum o fac de fiecare dată, îi privesc prin Skype cum stau toți la masa de sărbătoare, astfel îi simt mai aproape”, povestește femeia.

Ion Turculeț din Chișinău este tată a doi copii și de trei ani la fel este plecat în Israel. El zice că la determinat să plece nu atât lipsa locurilor de muncă, cât salariile mici, care nu îți pot asigura elementarul: existența. „Despărțirea de cei dragi a fost apăsătoare, dar am știut unde și pentru ce merg. Uneori trebuie să alegi, a fost greu la început, și acum e dificil, dar timpul le rezolva pe toate”, a afirmat interlocutorul meu. Tot el declară că nu speră că ar putea schimba ceva, vrea doar ca ai săi să trăiască mai bine. „Crăciunul din acest an îl voi sărbători la muncă, iar spre seară voi discuta cu familia pe Skype. Cu ai mei țin legătura zilnic prin telefon și rețelele de socializare, încercăm cumva să „apropiem” miile de kilometri ce ne despart”, a mai adăugat bărbatul.

Ce zic psihologii

Specialiștii în domeniu afirmă că orice om ce se pomenește de sărbători dar și în zilele de odihnă de unul singur, timp ce este dedicate de regulă familie și se petrec în sânul acesteia, accentuează sentimentul de abandon. „Copii care au unul sau ambii părinți plecați peste hotare, fac comparația în detrimentul lor cu acei ce nu sunt privați de prezența părinților. Încep a se considera că poate ei nu sunt norocoși, nu ar fi suficienți de buni, că nu merită și încep să aibă gânduri legate care lovesc stric în valoarea personală”, declara Irina Novac, psihologa – consilier. Astfel, experta spune că în aceste cazuri se intensifică sentimentul de singurătate în zilele de sărbătoare și în zilele de duminică care sunt petrecute de unul singur. „Aceasta poate provoca o eventuală depresie și cu alte cuvinte depresia nu ar veni peste noapte, dar se adună încet-încet în funcție de anumite evenimente din viață pe care le trăiește tânărul. Aceasta afectează psihicul lor și ulterior pot să atribuie o dezvoltare relațională redusă a acestor copii care vor fi viitori adulți. Vor avea probleme de a comunica și de a relaționa chiar și cu anumiți oameni dragi, sau de a crea relații de apropiere de aceștia. Crește capacitatea de autoizolare, de autoînchidere și aceștia pe viitor vor întâmpina probleme în a rămâne într-o relație de lungă durată”, afirmă psihologa. Subliniind că copii care au frați, împreună depășesc mai ușor absența părinților, însă este mult mai grav în situația copiilor unici, care au ambii părinți plecați.

Nina Ceban, asistent social în satul Sărăteni-Vechi raionul Telenești, susține că la evidență are în jur de 140 de copii ce au un părinte sau ambii plecați peste hotare. „39 de copii din sat au ambii părinți plecați, ei fiind lăsați în grija bunicilor cel mai des, a rudelor și este un singur caz în grija fratelui mai mare. Cifra aceasta poate devia, unul vine altul pleacă, dar depunem tot efortul ca să ducem evidența fiecărui copil. Acești copii vor întâmpina sărbătorile de iarnă cu bunici, rudele și membrii familiei care au rămas acasă”, remarcă funcționara, subliniind că bunicii, în cele mai multe cazuri în grija cărora sunt lăsați copii, se descurcă foarte bine cu creșterea și educarea acestora în lipsa părinților.

Oficial circa 50 de mii de copii au un părinte ori ambii plecați peste hotare, însă în realitate numărul acesta ajunge la sute de mii, anunță Ministerul Munci.

Viorica Tcaci, stagiară