În special – adevărul despre apartenenţa noastră naţională şi despre limba pe care o vorbim. De peste 20 de ani, situaţia geopolitică în care ne aflăm îi impune, în primul rând, pe politicienii ajunşi în fruntea statului să jongleze între adevăr şi minciună, ei făcând astfel jocul forţelor antinaţionale, care vor să readucă R. Moldova sub controlul Rusiei.
În urma scandalului cu ambasadorul nostru în SUA, Igor Munteanu, şi străduinţele premierului Filat de a-i pune la respect pe diplomaţii moldoveni, mi-am amintit de scandalul pornit în Parlament la începutul lui decembrie trecut de către deputatul PCRM Sergiu Stati împotriva ambasadorului R. Moldova la Bucureşti, Iurie Reniţă. Reniţă şi-a permis atunci să fie sincer într-un interviu acordat presei din România, spunând: „În context, trebuie să recunosc că vorbesc limba română, iar părinţii mei, ambii, s-au născut români, de unde şi clarificarea de rigoare privind apartenenţa mea etnică”. Mai simplu şi mai clar: sunt român şi vorbesc limba română. Deputaţii comunişti au cerut atunci rechemarea ambasadorului Reniţă. Stati, susţinut de Reşetnicov, a spus că „Reniţă, prin declaraţiile sale, distruge statalitatea R. Moldova”. Pe de altă parte, deputaţii liberali au replicat că declaraţiile lui Reniţă sunt în limitele legii, iar Valeriu Muntean i-a cerut lui Sergiu Stati să părăsească sala „pentru a… aerisi încăperea”. Vrând să calmeze spiritele, Diacov a intervenit în stilul său, centrist: „Nouă ne este greu să fim între românii din dreapta şi moldovenii din stânga. Rog Externele să trimită o depeşă către toate misiunile diplomatice ca ambasadorii să comenteze mai puţin situaţia internă a ţării”. El s-a aşezat, vorba străbunilor, cu fundul între două luntri. Nu cred că ar lua pe bune acea depeşă diplomaţi moldoveni ca, bunăoară, Oleg Serebrian, ambasador în Franţa, Victor Moraru, ambasador în Elveţia, Ion Stăvilă, ambasador în Ucraina, Igor Munteanu, ambasador în SUA, Ştefan Gorda, ambasador în Cehia, Victor Guzun, ambasador în Estonia, Valeriu Turea, ambasador în Portugalia, Valeriu Chiveri, ambasador în Austria, Emil Druc, ambasador în Suedia, sau Mihai Balan, ambasador în Israel… Din contra, oficialităţile democratice de la Chişinău ar trebui să-i susţină pe aceştia la promovarea în diferite ţări ale lumii a adevărului despre R. Moldova. Dacă şi ei se vor ascunde să spună că avem rădăcini româneşti şi că vorbim limba română, înseamnă că forţele antinaţionale de la Chişinău îşi vor atinge scopul – de a îndepărta R. Moldova de România şi de a o repune în labele ursului siberian. Paradoxul este că în multe ţări, inclusiv SUA, China, Polonia, Bulgaria, Belgia, am întâlnit funcţionari care cunosc istoria noastră, care înţeleg în ce fel de capcană geopolitică este băgată R. Moldova şi ei ne privesc cu nedumerire atunci când unii moldoveni se feresc de adevăr, ca să nu-i scandalizeze pe unii statalişti făţarnici de la Chişinău precum sunt Artur Reşetnicov, Mark Tkaciuk sau Sergiu Stati. Dacă actualii oficiali nu le vor pune piciorul în prag acestor paraşutişti politici, problemele pe care ni le fac duşmanii identităţii noastre naţionale vor deveni mult mai grave. În caz contrar, peste câţiva ani, ei vor face ceea ce le va dicta tiraspoleanul Valerian Tulgara, care se vrea lider al moldovenilor chirilici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
