De fapt, omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă poate fi văzut și prin sediile judecătoriilor din Capitală, la fel de solitar și tăcut.
Dacă îl vei întreba ce vânt l-a adus în Piața Marii Adunări Naționale, el îți va răspunde cu un calm incredibil: „Iaca, am venit și eu să vă susțin”. Mai mult nu va zice nimic. Nu te chinui să-l tragi de limbă, fiindcă în cel mai bun caz ar putea să te privească ca pe o pramatie sau să dea mecanic din cap. Iar dacă îi vei zâmbi, el te va scruta cu suspiciune…

Protestul omului cu șapcă bleu și cu sacoșă ieftină din polietilenă este unul inedit. Tu poți să strigi „Jos oligarhii!” până vei slobozi râuri de sudoare și-ți va sări inima din piept, dar el nu te va lua în seamă. Atenția lui e fixată în mulțime, spre cei de-alde tine, pe care îi examinează cu ochi de chirurg din cap până în picioare, fără nicio grabă.

Îți va zâmbi larg, ca un copil

Încă nu se știe cu ce scop a apărut el în Orășelul Demnității, dar dacă nu și-a schimbat prioritățile din ultimii 20 de ani, să știi că, în continuare, totul depinde de vârsta, starea sănătății și poziția ta socială. De ești tânăr, sănătos și plin de viață, nu prezinți nici un interes pentru el. În schimb, dacă ești bătrân sau bolnav, sau necăjit, sau nebun, sau sărac, vei fi martorul unui miracol. Văzându-te, fața lui se va lumina cât ai clipi din ochi. Te va privi cu o alură angelică, ca un tânăr îndrăgostit, și-ți va zâmbi larg, ca un copil. Apoi îți va propune ajutor și să nu te miri dacă îți va promite tot ce-i vei cere. Când vei vrea să pleci, te va conduce acasă și îți va demonstra o grijă aproape părintească. Dacă ești femeie și ai o vârstă onorabilă, scuză-mă, dar să știi că ar putea să-ți facă curte sau să te ceară în căsătorie. Ar putea, zic, pentru că au mai fost așa cazuri… Și tu vei simți brusc că ești fericit și că acest sentiment curat se datorează existenței în această lume murdară a unor oameni ca cel cu șapcă bleu și sacoșă ieftină de polietilenă.

Poate, însă, omul și-a mai schimbat vechile zăbave și a ieșit să protesteze în fața Guvernului, aprins de spiritul patriotic? Să fie și așa, dar arătați-mi patriotul care iese la luptă, în numele dreptății, alături de poporul său, iar la fața locului se limitează doar la radiografierea vizuală, într-o discreție năucitoare, a camarazilor săi. Dacă și există asemenea eroi, aceștia sunt eroi falși.

Sau poate că a ieșit sărmanul în Orășelul Demnității, mistuit de sărăcie, după ce a simțit pe pielea sa cum oligarhii ne-au furat miliardul? Pe bună dreptate, după cum arată, n-ai zice că omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă strălucește de bogăție. Dimpotrivă, este foarte modest, iar când nu vorbește cu bătrâni, săraci, necăjiți, calici, nebuni sau altfel de bolnavi, este de obicei trist.

Sărăcia omului și supraviețuitorii săi

Și dacă veni vorba despre asta, să vedem cât de lucie este sărăcia omului cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă. Astfel, în cele două decenii de independență a Republicii Moldova, el a avut vreo 20 de apartamente, inclusiv o casă. Mai bine zis, omul nostru a avut mai multe imobile decât Filat și decât Plahotniuc, și decât Renato Usatîi.

Desigur, nu toate apartamentele în cauză sunt înscrise pe numele său. Așa, ca la Moldova, vorba aia. La unele figurează ca proprietar soră-sa, la altele prima sa soție sau cea de a doua soție, la altele cumnata de la prima soție sau cumnata de la a doua soție, la altele fiică-sa sau fiul celei de a doua soții ș.a.m.d. Cert este că acest șir interminabil de rubedenii s-au ales cu respectivele imobile grație omului cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă.

De unde a luat acest om atâția bani și, dacă îi are, de ce nu-și cumpără măcar o sacoșă mai serioasă? Nu se știe, e secretul lui. Se cunoaște doar că foștii proprietari ai acestor apartamente fie că au murit în circumstanțe suspecte imediat după ce și-au pierdut locuințele, fie că au dispărut fără urmă. Au rămas în viață doar câțiva supraviețuitori, majoritatea cărora suferă de maladii psihice. O femeie mănâncă gunoaie și doarme în frig chiar la poarta omului cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă. Alta trăiește într-o mizerie oribilă într-o cocioabă dintr-un sat. Un bărbat își iese din minți într-un azil de bătrâni de pe malul Nistrului. Un altul stă arestat în propriul său apartament.

A fost și el polițist

Cândva, acești nenorociți au fost ca și noi. S-au mulțumit cu puținul, pentru că aveau un acoperiș deasupra capului. Dar după ce l-au întâlnit pe omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă, totul s-a dus naibii. Viața li s-a sfârșit, ei au intrat în infern. Dacă Dumnezeu i-ar fi păzit de acea întâlnire, poate că astăzi s-ar fi numărat și ei printre protestatarii din Orășelul Demnității.

În prezent, eroul nostru este învinuit de către procurori de escrocherie în proporții deosebit de mari. Dar astea toate sunt floare la ureche pentru el, deoarece se află la libertate. El a fost de mai multe ori acuzat și bănuit, și chiar arestat, dar de fiecare dată a scăpat basma curată. Până în 2004 el a fost polițist, dar după ce una dintre victimele sale a avut curajul să se plângă conducerii MAI, omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă și-a pierdut epoleții.

Și acum să fim atenți. Dacă este liber și poate scăpa iarăși de pedeapsă, ce interes ar avea el ca guvernarea actuală să fie înlocuită cu alta mai puțin coruptă? Nu, așa nu i-ar merge deloc socoteala, pentru că ar risca să înfunde pușcăria pentru mulți ani înainte, metaforic vorbind. El nu-i prost și își dă prea bine seama de unele lucruri.

Și atunci ce poate să caute el la proteste, în afară de babe și moșnegi, nebuni și săraci, nevoiași și calici?

Este nevinovat și foarte bun

Eu nu-l acuz de nimic pe omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă. El este un om foarte bun, este un cetățean nevinovat! Chiar dacă admitem că a săvârșit crime monstruoase și a nenorocit o mulțime de oameni și familii întregi, acest om, cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă, este curat ca lacrima. Știu că seamăn cu un dement, înșirând rândurile de mai sus, dar anume astfel mă obligă să fiu buchea legii într-un stat democratic. Mă refer la articolele din lege cu privire la prezumția nevinovăției, prezumție care, într-un stat corupt, poate fi cumpărată la fel de lesne ca și o sacoșă ieftină din polietilenă, dacă ai pile în poliție, procuratură și în instanțele de judecată.

De aceea, respectând legea cu sfințenie, afirm că omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă este foarte bun și milostiv. Cu toate acestea, să nu uităm vechiul proverb: „Paza bună trece primejdia rea”. Dacă mai vine la proteste, lăsați-l să umble hai-hui prin fața Guvernului cât i-a pofti mușchiul, dar feriți-vă de el. Dar dacă se întâmplă să vă treziți chiar cu el în față și să vă simțiți atacat de zâmbetul lui, fugiți și chemați poliția. „Rușinos, dar sănătos!”, după cum ne-au învățat strămoșii. Nu pentru că omul cu șapcă bleu și sacoșă ieftină din polietilenă ar fi rău, Doamne păzește, dar pentru că e mai bine să ne asigurăm cu toții în viață, pentru orice eventualitate, decât să călcăm prin străchini…

Mai multe detalii despre viața și activitatea omului din imaginea alăturată puteți afla din filmul „La Hanul Morții”, începând cu episodul 1. Amintim că acest film este realizat de TIMPUL, în colaborare cu o echipă de jurnaliști de la mai multe mass-media din RM și de peste hotare.