Știm din înțelepciunea lumii că banul e ochiul dracului, dar tot după bani aleargă omul. Citisem zilele trecute un proverb asiatic care spunea că ciupercile otrăvitoare cresc cel mai repede. Și știm din experiență că omul e fascinat de cel care crește în viața lui socială mult mai repede, de cel îmbogățit într-un an, chiar dacă la final se va dovedi o ciupercă otrăvitoare. Așa e făcut omul. Oricât de multe și de folositoare sfaturi ar primi, până nu își dă cu capul de prag, nu se apleacă.
Dintre toate cărțile care ne învață ceva, așa cum probabil vă așteptați, pentru mine cea mai importantă e Biblia. Pe lângă învățăturile care te ajută să fii un bun creștin, sunt foarte multe sfaturi care te învață cum să te porți în societate ca să fii un om demn. E destul să vedem cărțile sapiențiale ale Vechiului Testament, care mustesc de sfaturi bune. Cât să vorbești, cum să te porți, în cine să ai încredere, de cine să te ferești – toate le putem afla din Pildele lui Solomon sau Ecclesiastul, Cartea înțelepciunii lui Solomon sau Ecclesiasticul – sunt multe răspunsuri acolo. Astfel de cărți ne dau și consecințele faptelor noastre. Putem afla ce soartă îl așteaptă pe bărbatul care își ia o femeie rea sau ce se întâmplă cu cei care fac daruri celor puternici. Dar noi tot nu învățăm. Vrem să vedem cu ochii noștri pe pielea noastră.
Citind Psalmii zilele trecute am văzut nu un sfat, ci o consecință care vorbea atât de clar pentru mine. Am văzut unde a ajuns Moldova și de ce. Totul într-o simplă frază: „Atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni." Citită la finalul Psalmului 11. Am stat și m-am gândit, mii de ani s-au rostit vorbele astea, care ar fi trebuit să ne facă mai buni, mai înțelepți, să ne ajute să trăim într-o societate mai bună. Ni s-a spus să nu luăm daruri ca judecători, dar și să nu dăm daruri pentru a-l nedreptăți pe cel de lângă noi. De când e omenirea ni se repetă în toate culturile să nu avem încredere în cei îmbogățiți peste noapte sau în lingușitori, cum să deosebim minciuna, cum să recunoaștem oamenii drepți – totul în zadar.
Am fost orbiți de cuvintele mincinoase ale celor care astăzi ne conduc, nu am căutat, cum ne sfătuiesc toate limbile lumii, la inima omului, ci la înfățișarea lui, la vorbele lingușitoare, la minciunile lui. Nu ne-a interesat dacă au faptele virtuții sau pe cele ale viciului. Și vedem acum clar că atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.
Însă avem o vină pe care o simțim pe propria piele. Ei nu au ajuns sus din întâmplare, ca un cărăbuș pe care vântul îl duce pe acoperișul casei. Sunt sus fiindcă i-am pus noi. Iar noi i-am votat fiindcă nu am învățat nimic de la înaintașii noștri. Iată și consecințele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
