Biserica Universală e cea una, sfântă, sobornicească și apostolică, iar capul ei e Iisus Hristos. Biserica locală e o parte a celei universale și e reprezentată de un episcop, iar prin el de toți preoții recunoscuți de episcopul respectiv. Ori de câte ori se slujește Sfânta Liturghie într-o biserică locală, ea devine, prin taina euharistiei, unită cu celelalte biserici locale, dar mai ales cu chipul Bisericii Universale. Deci, biserica locală, una din mai multe, devine Biserica Universală.
Împărțirea Bisericii Universale pe patriarhii, mitropolii și episcopii, e una strict administrativă. Din punct de vedere haric, un episcop e egal cu un patriarh, nu e mai mare harul patriarhului decât cel al unui episcop. Iar diferența administrativă, așa cum vedem din numele ei, e una strict pământească.
Un alt lucru pe care trebuie să îl avem în vedere e că prin Duhul Sfânt se desființează diferențele dintre popoare. Toți devin „împărăție preoțească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu.” (I Petru 2; 9). După rânduielile stabilite de sfinții Apostoli, s-au hirotonit în toate cetățile creștine episcopi și preoți, ca toată lucrarea bisericii să fie supravegheată (episcop în limba greacă vine de la supraveghetor). Cu cât biserica creștină a devenit mai mare, cu atât necesitatea unei organizări administrative a crescut. Așa au apărut patriarhiile, mitropoliile, episcopiile. Biserica Universală e una, iar pentru noi asta e Biserica Ortodoxă. Fie ea din Grecia, Rusia, România sau altă țară. Un ortodox nu mai e grec, român sau rus. Nu există întâietate națională în Ortodoxie.
Am văzut că preoții de la noi se ceartă mereu și scot la rampă canoanele ca să diferențieze cele două Mitropolii din Moldova. Vă voi spune un lucru, și nimeni dintre cei ce cunosc canoanele nu mă vor putea acuza de minciună: conform canoanelor vechi și dogmaticii ortodoxe nu ar trebui să avem Biserica Ortodoxă rusă sau română. Fiindcă Biserica Ortodoxă una e, cum Unul e și capul Bisericii, Iisus Hristos. Normal ar fi să avem Biserica Ortodoxă din Rusia sau România. Și atunci am putea vorbi și de Biserica Ortodoxă din Moldova sau Germania.
Aceste diferențe administrative, care le dă dreptul patriarhiilor să revendice bisericile ortodoxe din alte țări, nu se vor mai schimba, fiindcă nimeni nu are acest interes. Însă ar trebui din dragoste pentru adevăr să recunoaștem măcar tacit acest lucru, iar atunci mitropoliile nu s-ar mânca între ele. Și nici patriarhiile. Eu nu înțeleg de ce vin unii preoți să gonească alți preoți. Eu, deși fac parte din BOR, niciodată nu m-am simțit incomodată să stau la slujbele grecilor sau ale rușilor. Dar mă simt incomodată când bisericile locale, părți ale Bisericii Universale, se ceartă între ele.
Da, există un canon care spune că nu trebuie să ridici un scaun episcopal acolo unde există deja unul. Însă mai există și un canon care spune că jurisdicția unei patriarhii cuprinde pe toți cetățenii statului din care face parte patriarhia, indiferent unde locuiesc ei. De vreme ce în Moldova avem și cetățeni ruși, și cetățeni români, nu mai văd problema celor două scaune episcopale. Cât despre ceea ce vor credincioșii, să fim serioși, din zece ortodocși moldoveni, nouă nu pot face diferența (canonică!) între o mitropolie și alta. Până să treacă prin ateism, ortodocșii moldoveni au ținut de alt scaun patriarhal. Deci toată discuția asta despre „drepturi” e fără sens.
Ori facem parte toți din aceeași biserică universală, ori suntem unii altora, cum ne sunt baptiștii. Și chiar și așa, cine i-ar prigoni pe frații noștri baptiști? Până la urmă ușa e deschisă, dar nimeni nu ne forțează să intrăm în biserica unei mitropolii sau a alteia. Mergem sau nu mergem, e alegerea noastră, iar mitropoliile ar trebui nu doar să se rabde, dar să se și iubească. Să ne lase pe noi să alegem dacă mergem în biserica unei nații sau a alteia.
Cei care invocă dreptul canonic împotriva unei mitropolii, fie ea a Rusiei sau a României, sunt de cele mai multe ori cei care le-au mâncat pâinea ani de zile. Cei care au mâncat la ruși se ridică împotriva rușilor, iar cei care au mâncat pâinea Patriarhiei Române stau în mijlocul târgului și acuză Mitropolia Basarabiei. Acestea le spun eu, un mirean, ca să îi rușinez pe cei care uită că Biserica pe care o reprezintă e una, dar și ca să vă sfătuiesc pe voi să nu vă tulburați din pricina preoților, ci să mergeți în acea biserică ortodoxă în care sufletul vostru se poate ruga. Nu ne vor mântui mitropoliile, nici patriarhiile, ci Iisus Hristos care e capul Bisericii Universale și împărtășit în Biserica locală. Iar preoților care fug să îi pârască pe alții, să li se ierte de către Dumnezeu sminteala și dușmănia pe care o aduc între membrii Bisericii Universale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
