Filat a trădat alegătorii, membrii propriului partid și partenerii din alianță.

 Deocamdată, nu putem vorbi despre o coaliţie politică PCRM-PLDM constituită cu acte în regulă, dar asta contează mai puţin; important e că „bastardul politic” s-a născut şi a început să-şi devorează oponenţii, ca un monstru. Prima victimă a monstrului a fost şeful SIS. Nu ştim cu exactitate care va fi următoarea, dar este în afară oricărei îndoieli că „bastardul politic” cu numele de cod „coaliţia harbuzului” se va comporta ca un „ucigaş în serie” pentru care nu mai contează motivele, ci doar plăcerea de a ucide.

Pe cât de naturală este „coaliţia verde-roşie” PLDM-PCRM, pe atât de nefirească apare cealaltă „coaliţie” nedeclarată, cea dintre PD şi PL. Este nefirească, dar explicabilă, iar meritul apropierii dintre PL şi PD îi aparţine lui Filat, el l-a împins pe Ghimpu în braţele lui Lupu. E un câştig tactic mic al lui Filat şi, mai ales, un câştig pe termen scurt. Crearea – deocamdată, de facto – a două entităţi politice rivale – PLDM şi PCRM, pe de o parte, şi PL şi PD, pe de altă parte – înseamnă crearea unei noi majorităţi parlamentare şi dispariţia Alianţei pentru Integrare Europeană. Într-un cuvânt, s-a întâmplat ceea despre ce la Chişinău se vorbeşte de doi ani de zile – Filat a pactizat cu Voronin. „Emoţional” privită, noua majoritate parlamentară e o manifestare a malformaţiei sistemului politic moldovean; privită „pragmatic” însă, ea este pe deplin logică şi firească, deoarece reprezintă o consecinţă a votului din ultimul scrutin, când electoratul moldovean nu a votat astfel ca partidelor din Alianţă să le ajungă două voturi ca să aleagă şeful statului. Totul ce se produce acum în Parlament este plata pentru cele două voturi lipsă a AIE…



Reacţiile celor doi lideri ai (fostei) Alianţei la noua „coaliţie a harbuzului” care l-a demis pe directorul SIS (cu votul a 69 de deputaţi comunişti şi liberal-democraţi) au fost foarte nervoase şi necruţătoare. Mihai Ghimpu l-a acuzat pe Vlad Filat că „a sfidat Acordul de constituire al AIE-2” şi că „a folosit raiderul bancar pentru a se răzbuna”, iar Marian Lupu a calificat votul comun PLDM-PCRM drept „lovitură în AIE, ceea ce denota acţiuni de atac şi de trădare a Alianţei”. După cum şi era de aşteptat, Filat nu a recunoscut că ar fi vorba de o coaliţie cu comuniştii. Joi seară, la o emisiune la Publika TV, Vlad Filat s-a dedat unui spectacol de o lipsă înspăimântătoare de sinceritate. Într-o privinţă a fost, totuşi, sincer – atunci când a declarat că nu este un om emotiv. E adevărat. Filat nu are emoţii, el nu este la prima trădare – a fost şi votul din 4 aprilie 2005, pentru care a fost bătut numai Roşca…

„Alianţa cu comuniştii” este o sintagmă de care Filat se teme, dar ea reflectă o realitate politică. Adevărul e unul: Filat a distrus Alianţa pentru Integrare Europeană. El şi-a minţit alegătorii, i-a minţit şi pe membrii propriului partid. Plata va veni mai târziu. Mă refer nu la plata pe care o va plăti Filat – el chiar că nu mai interesează pe nimeni! -, ci la plata pe care o va plăti electoratul care a votat PLDM. Prin votul lor comun, PLDM şi PCRM n-au înfrânt raiderii, ci Alianţa anticomunistă. Şi nu pentru asta au votat alegătorii PLDM! Filat a făcut ceea ce a făcut Roşca – a folosit votul electoratului anticomunist împotriva democraţiei şi pentru readucerea comuniştilor la putere. …Astfel, de data aceasta, zvonurile despre moartea Alianţei nu s-au mai dovedit a fi exagerate. Exagerate mi se par speranţele acelor naivi care continuă să mai creadă şi să vorbească despre „resetarea Alianţei”.

 Nu-nvie morţii, e în zadar, copile, vorba poetului.