Era Duminica Mare, când trei frați, toți copii, din s. Pohrebeni, r-nul Orhei, și-au rugat insistent bunica să-i lase să meargă la iaz. „Cel mare așa de tare mă ruga… A zis că nu se duce singur, că-i ia și pe cei mai mici”, suspină bătrâna, care le-a purtat de grijă copiilor în ultimii opt ani. La rândul lor, unii săteni cred că frații și-au sfârșit zilele în iaz din cauza neglijenței familiei, iar alții sunt de părere că „astăzi, nu mai poți să le interzici nimic copiilor”. Există și oameni care spun cu tărie că, pur și simplu, așa a fost să fie…

Vestea despre moartea celor trei frați, în vârstă de 7, 9 și 12 ani din Pohrebeni, care s-au înecat în iazul din apropierea localității, s-a răspândit rapid în toată țara. Tragedia s-a produs chiar în duminica în care creștinii ortodocși sărbătoreau Pogorârea Sfântului Duh sau Duminica Mare.

Ajungând la Pohrebeni marți, am observat că tot mai mulți oameni se îndreptau agale spre gospodăria modestă a familiei îndoliate, care se pregătea de înmormântare. Rudele celor trei frați decedați se dădeau cu părerea despre cum putea fi evitată nenorocirea. În acea dimineață de duminică, băieții ar fi trebuit să meargă cu vacile pe deal, alături de nașul lor de botez. „Am vorbit cu Maria (bunica fraților – n.r) să mi-i dea duminică, ca să mă ajute cu vacile. Cu o zi înainte, băieții mi-au spus că vor merge, dar bunica nu le-a dat voie. A zis că ei obosesc umblând cu vacile și că vrea să-i lase acasă să se odihnească”, relatează Leonid Ceban, nașul regretaților copii. „Erau tare hărnicuți, aveau mare grijă de căprița lor și tăiau lemne. Umblau mereu împreună. Dacă unul se ducea undeva, ceilalți doi plângeau pentru că rămâneau singuri”, zice bărbatul, care este și vecin cu bunica micuților pierduți…

La iaz, tot împreună au mers. Dimineața, cel mai mare dintre ei și-a rugat insistent bunica să-i dea voie să meargă la scăldat. Pentru a o liniști, i-a spus că-i va lua cu el și pe cei doi frați mai mici. Sătenii afirmă că iazul din localitate este păzit de un tânăr cu deficiențe mintale, dar cu care copiii se înțelegeau bine. „Paznicul îi lua de multe ori cu dânsul, nu știu pentru ce. Să le facă rău, poate”, presupune nașul.

„Era clar că ceva se întâmplase…”

Acel tânăr de la iaz le-a povestit oamenilor legii că el și cei trei frați s-au plimbat cu barca. Apoi el ar fi plecat pe jos în satul Izvoare, la câțiva kilometri de Pohrebeni. Le-ar fi spus băieților să-l aștepte și a lipsit câteva ore. Aici filmul se întrerupe…

Un locuitor din Pohrebeni, pe nume Lilian, spune că l-a văzut pe unul dintre băieți în barcă, pe iaz, în jurul orei 12.40. „Cred că era băiatul mijlociu, de 9 ani, și era singur. Vâslea spre mal. M-am mirat că-i singur în mijlocul apei, dar nu am vorbit cu dânsul”, mărturisește săteanul.
Paznicul spune că, revenind pe malul iazului, a găsit în iarbă hăinuțele celui mai mic dintre frați. Barca era abandonată pe celălalt mal. El s-a panicat și a cerut ajutorul unor consăteni, care au luat legătura cu bunica băieților, în speranța că-i vor găsi acasă. N-a fost să fie așa. Inițial, bătrâna s-a gândit că nepoții s-or fi dus la cireșe ori în altă parte, pentru a se juca. „Pe urmă și-au dat seama că nu s-au dus nicăieri cu cel mic dezbrăcat până la piele. Era clar că ceva se întâmplase…”, spune primarul de Pohrebeni, Veaceslav Godoroja.

Iazul care a furat multe vieți

A urmat o după-amiază și o noapte în care 40 de salvatori şi 12 scafandri au efectuat căutări, pentru a-i găsi pe cei trei copii. Primul cadavru a fost scos la suprafață în jurul orei 7:00, următorul – pe la ora 7:40, iar cel de-al treilea a fost identificat după ora nouă. „Am fost de față când i-au scos. Salvatorii îi căutau la mijlocul iazului, dar ei erau la marginea apei, la o adâncime de aproape doi metri. Cel mai mare era îmbrăcat din cap până în picioare, cel mijlociu era în șorți, iar cel mic era gol. Îmi închipui că cel mare a sărit după ceilalți doi. Nu erau băieți care să facă șotii…”, mărturisește primarul.

Oamenii legii spun că doar săptămâna viitoare vor putea prezenta o versiune oficială a celor întâmplate. „La moment, se desfășoară ancheta. Sunt persoane care urmează să fie audiate. Trebuie să fie prezentată și expertiza medico-legală. Angajații poliției au fost antrenați în ultimele zile în adunarea probelor, dar, pentru a înainta o versiune, sunt necesare mai multe dovezi. Poliția va lua în calcul toate versiunile înaintate de localnici”, afirmă ofiţerul de presă al Inspectoratului de Poliție Orhei, Diana Maxim.

Iazul din apropierea satului Pohrebeni are o adâncime de aproximativ 11 metri și a înghițit mai mulți oameni. „Anul trecut, aici, s-a înecat chiar paznicul iazului. Era un bărbat de vreo 55 de ani, un foarte bun înotător. S-a agățat în plasa de prins pește și asta a fost. Vreo doi oameni s-au sinucis acolo. Alții mergeau iarna, pe gheața care s-a spart, și se înecau. Acum câțiva ani, și trei fetițe s-au înecat aici”, afirmă Godoroja.

Cinci frați de la cinci tați

În paralel cu polițiștii, sătenii desfășoară propria anchetă. Pe ei însă îi interesează mai mult viața privată a mamei băieților – o femeie singură, care a făcut cinci copii cu tot atâția bărbați. Chiar în ziua înmormântării celor trei, localnicii aproape că puneau pariuri, în încercarea de a ghici dacă femeia este din nou însărcinată. „Așa am auzit, că face iar un copil. E foarte greu să crești un copil, există modalități de protecție… Ar trebui să facă ceva în privința asta. A fost mereu frumușică, și acum e frumușică, da de ce nu se mărită?”, se întreabă Nina, o femeie de peste 50 de ani, care se grăbește spre casa familiei îndurerate. Toți oamenii merg pentru a-și prezenta condoleanțele și a-i petrece pe copii pe ultimul drum.

Mama băieților decedați mai are două fetițe mici. Nefiind căsătorită, și-a lăsat copiii în grija bunicilor. „Bunelul acestor cinci copii, pe nume Iurie, a fost cel care i-a ținut pe toți grămadă. El a crescut într-un orfelinat și spunea că știe ce înseamnă să nu ai familie. De fiecare dată când fiică-sa mai năștea un copil, el îl lua și îl îngrijea. O duceau greu și niște oameni din sat îi spuneau că ar putea să-i ducă pe copii la un internat, măcar până când fata lui o să înțeleagă că nu mai poate naște prunci în dreapta și-n stânga. Dar bătrânul era total împotrivă”, povestește Leonid Ceban, vecinul acestei familii.

Bunelul copiilor s-a stins din viață anul trecut, iar tații nu s-au implicat în creșterea lor. „Tatăl celui mai mic băiețel, care s-a înecat, este dintr-un sat din raionul Hâncești. Restul nu se știe cine sunt”, spune Leonid. Mama răposaților muncește la Chișinău și venea în Pohrebeni o dată în săptămână, pentru a-și vedea copiii. Ea își amintește că a auzit pentru ultima dată vocea băieților ei la telefon, cu patru zile înainte de tragedie.

„S-au dus ajutoarele mele…”

În ograda modestă în care au crescut cei cinci copii, se adună tot mai mulți săteni. Bunica băieților plânge și aranjează pomenile. Regretă că le-a permis nepoților să meargă la iaz în Duminica Mare.

„Nu vreau să spun minciuni, au mai fost la iaz de multe ori și nimic nu s-a întâmplat. Cel mai mare mi-a zis că vrea să se odihnească. Eu le-am spus că-i sărbătoare mare și e mai bine să stea acasă. Pe la cinci seara, m-au sunat și m-au anunțat că barca este la mal, hainele lor sunt, dar ei nu-s”, povestește, suspinând, bătrâna. Ea menționează că mama băieților nu era zi de zi lângă ei, dar trimitea bani și întreținea toți membrii familiei. „Opt ani de zile i-am crescut și nu s-a întâmplat nimic. I-am crescut ca să am un ajutor și iaca s-au dus ajutoarele mele. Bărbatul meu a murit, nepoții s-au dus, am rămas singură”, se tânguiește femeia.

„Așa a fost dat de la Dumnezeu”

Din când în când, unii dintre sătenii care vin la înmormântare sunt strigați pentru a-și lua pomenile. Oamenii se îngrămădesc la umbră și așteaptă să vadă mortul. În discuția lor intervine, din nou, statutul marital al mamei decedaților. „Ce contează că i-a făcut cu bărbați diferiți? N-a făcut avorturi și nu i-a abandonat. Femeia avea grijă de ei. Umblau curați, hrăniți, mergeau la școală, erau cumsecade”, punctează o femeie. „Fiecare cu viața lui”, adaugă alta.

Apoi sătenii schimbă rapid registrul și se apucă să caute o explicație a celor întâmplate. Unii spun că asemenea tragedii se produc din cauza neglijenței părinților, alții cred că „s-au mai înecat copiii în timp ce părinții stăteau pe mal”. Femeile opinează că, astăzi, copiilor nici nu le mai poți interzice ceva. „Păi da, că ei au drepturi!”, spune o tânără, care nu-și pierde din ochi fetița de vreo trei ani.

La un moment dat, se naște o ceartă pe marginea subiectului, dar o bătrână potolește rapid spiritele: „Așa a fost dat de la Dumnezeu”. Ceilalți o aprobă și încep să vorbească despre altceva. Bărbații discută despre pământul care trebuie lucrat, în timp ce copiii aleargă prin praful drumului de țară, iar mamele încearcă să-i liniștească. „O să fie uitat și cazul acesta, și măsurile de siguranță care trebuie luate, și totul o să fie așa cum a fost de când lumea și pământul”, prezic sătenii și pornesc încet spre cimitir, ca să-i petreacă pe ultimul drum pe cei trei frați înecați.