Cu o rublă tot mai slabă, ameninţând Rusia cu un al doilea an de recesiune, criză din această ţară este cel puţin la fel de severă că în perioada primului mare declin al preţurilor ţiţeiului, la finalul anului 2014, se arată într-o analiză Financial Times.
Predicţiile alarmante sunt susţinute şi de cifre: economia Rusiei a scăzut cu 3,7% în 2015, potrivit datelor preliminare publicate luni de institutul de statistică de la Moscova, citat de BBC.
Dar în spatele preţurilor petrolului şi sancţiunilor se află o problema şi mai gravă. Creşterea economică a Rusiei din primul deceniu al acestui secol este acum epuizată. Atunci, creşterea veniturilor provenite din petrol a stimulat o explozie a consumului, care a reînviat capacitatea de producţie specifică erei sovietice.
O creştere cât de cât decentă este posibilă acum doar cu investiţii substanţiale în noi capacităţi şi o productivitate tot mai mare. Totuşi, sancţiunile economice au agravat eşecul, întins pe ani întregi, de a moderniza şi reforma sistemul unui stat corupt ce s-a dezvoltat sub conducerea lui Puţin şi a ucis investiţiile.
Izolare sau oportunitate?
Moscova a încercat să îşi prezinte izolarea din ultimii doi ani drept o oportunitate de a-şi dezvoltă industria internă. Însă până şi această necesită investiţii şi tehnologie străină.
Într-o lume atât de interconectată, independenţa economică nu este o opţiune, scriu jurnaliştii Financial Times. Între timp, "pivotul" Rusiei în China s-a dovedit a nu fi un substitut al finanţării şi priceperii Occidentului.
Cea mai apăsătoare problema a Kremlinului este rublă în prăbuşire. Pe măsură ce moneda naţională atinge valori cândva inimaginabile, puterea de cumpărare şi nivelul de trăi al ruşilor au scăzut enorm.
Cotele uriaşe de popularitate ale lui Putin sunt vulnerabile de la anexarea Crimeii. Singurul răspuns real, pe termen lung, la problemele economice ale Rusiei ar fi implementarea unor reforme structurale pentru a liberaliza economia şi a spori aplicarea legii.
Însă Putin a ocolit toate oportunităţile anterioare de a lua astfel de măsuri, temându-se că i-ar putea pune în pericol capacitatea de a controla sistemul. S-au opus inclusiv acoliţii care au prosperat sub conducerea să.
Pentru că reformele să aibă o şansă reală de succes, este necesară întoarcerea – probabil în funcţia de premier – a unuia dintre cei doi liberali-campioni din primele două mandate ale lui Puţin: fostul ministru de Finanţe, Alexei Kudrin, sau fostul ministru al Economiei, Herman Gref.
Totuşi, preşedintele Putin pare să nu considere că o astfel de schimbare politică majoră ar fi necesară. În schimb, liderul de la Kremlin pare să caute ameliorarea sancţiunilor Occidentului. Are un comportament mai maleabil în ceea ce priveşte implementarea acordului de la Minsk de anul trecut în estul Ucrainei, numind apropiaţi de la Kremlin pe post de negociatori.
Eforturi pentru Siria
De asemenea, în plină intensificare a eforturilor diplomatice de a pune capăt războiului de patru ani din Siria, liderul rus a arătat şi el că doreşte că Bashar al Assad să facă un pas înapoi.
Dacă ar fi autentice, eforturile lui Putin sunt binevenite, cu toate că UE şi SUA nu ar trebui să se încreadă în acest "nou început", care de altfel a urmat şi conflictului din 2008 dintre Rusia şi Georgia. Nu ar trebui nici să se gândească să ridice sancţiunile pentru a se asigura că pot conta pe ajutorul Moscovei în Siria, fără că acordul de la Minsk să fie implementat pe deplin.
Pentru Putin, amelioarea sancţiunilor ar putea cumpără timp şi aduce măcar puţină creştere economică, ţinând cont că îl aşteaptă alegerile parlamentare anul acesta, iar prezidenţialele în 2018. Însă faptul că Puţin continuă să amâne reformele va avea efecte negative asupra viitorului Rusiei şi o va lasă cu mult în urmă economiilor avansate ale lumii.
Dacă nivelul de trăi al ruşilor rămâne la fel, acest lucru ar putea fi foarte rău, în cele din urmă, şi pentru viitorul lui Vladimir Putin însuşi.
sursa: ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
