Finita la dolce vita

Motto: Foaie verde trestioară
Viaţa e atât de-amară

Câte odată mă bântuie suspiciunile că guvernanţii fac tot posibilul ca să distrugă ce a mai rămas, ce încă mai mişcă în ţara asta. Exemple – câte vreţi. Recent, la o emisiune TV, preşedintele Comisiei parlamentare pentru buget şi finanţe, Veaceslav Ioniţă, a reuşit să debiteze atâtea enormităţi, încât te apucă mila de sărmanii studenţi de la ASEM unde acesta este lector. Dar să le luăm pe rând.

Ce facem cu investitorii?

Moldova e departe de a fi raiul investitorilor. Aceştia nu prea fac coadă ca să vină să ne fericească. Şi asta în pofida faptului că toţi oficialii vorbesc încontinuu despre un climat de afaceri favorabil. Cei care au venit sunt foarte puţini. Din ei – investitori serioşi, cu nume – şi mai puţini. Ei, iată că guvernanţii în loc să le fie recunoscători, îi atacă. În emisiunea menţionată, Ioniţă atacă direct, inopinat şi grosolan compania germană Sudzucker Moldova. Deşi, pentru orice eventualitate, evită să-i spună pe nume. Probabil, nu este sigur de propriile argumente sau un piculeţ minte, iar minciuna se pedepseşte de lege.

Care-s aceste argumente? Simple – precum că nemţii obţin supraprofituri de 60% fiind monopolişti pe piaţă. Oricine poate accesa raportul financiar al companiei, care este unul public şi la care are acces si domnul deputat. Citim negru pe alb: venituri din vânzări – 928.867.042 lei, profitul net – 146.262.524 lei. Treceţi, domnule lector, la tablă să ne arătaţi dacă ştiţi să deduceţi profitul. Exact – 15,7%. Asta o ştie orice student şi doar lectorul Ioniţă operează cu cifre inventate pentru a ocărî investitorii. Dar între 16 şi 60 e o diferenţă evidentă. Şi încă ceva, dacă era cum zice Ioniţă, cu supraprofit atât de mare, sud-americanii abandonau trestia lor şi veneau în Moldova să cultive sfeclă.

Pe piaţa producătorilor de zahăr niciodată nu au fost monopolişti. Tot timpul au existat cel puţin doi producători. În prezent sunt trei: SA Sudzucker Moldova, SRL Magt-Vest şi SRL Moldova-Zahăr cu capacităţi de producţie repartizate aproape egal. De altfel, producătorii sunt reuniţi în Uniunea Producătorilor de Zahăr din Moldova. Prin urmare, monopol pe piaţa de zahăr nu există, iar declaraţia lui Ioniţă este una falsă.

Majorarea TVA
Despre efectele negative ale majorării TVA la producţia agricolă primară, inclusiv la zahăr au vorbit deja experţii, s-a pronunţat împotrivă şi Confederaţia Naţională a Patronatelor din Moldova. Pe termen scurt, guvernarea îşi va acoperi câteva găuri bugetare. Problema e următoarea: din contul cui anume. Creşterea TVA va conduce în mod evident la majorarea preţurilor, care vor fi achitate, până la urmă, de consumatorul final, adică de cetăţeni. Iar dl Ioniţă a zis că are grijă de cetăţeni şi vrea ca preţul să scadă.
Foaie verde trestioară
Pentru ca preţul la zahăr să scadă, trebuie de coborât gardul, zice Ioniţă. Adică, de micşorat taxele la importul zahărului din trestie, care este mult mai ieftin decât cel autohton. Deşi toate ţările producătoare de zahăr din sfeclă îşi protejează pieţele prin asemenea taxe, Ioniţă este convins că trebuie de procedat exact invers. Desigur, din grija pentru cetăţeanul simplu, care vrea zahăr mai ieftin. Dar uită că şi cei vreo 15 mii de moldoveni care cresc şi prelucrează sfecla, tot sunt moldoveni. Iar aceştia vor rămâne pe drumuri. Şi asta pentru că domnul Ioniţă are grijă de ei. Aşa că putem renunţa la producţia noastră, pentru că cea de import este mai ieftină. Deja avem pe piaţă lunar cca 6-7 mii tone de zahăr din Ucraina.
În toată povestea asta cu zahărul mă întreb: cei care o promovează, fie că nu înţeleg ce fac, fie că au cu totul alte scopuri. Departe de grija cetăţenilor. De fiecare dată, când guvernanţii îşi manifestă grija faţă de cetăţeni, mă gândesc că mai bine n-ar face-o deloc. Cum o fac, cum e mai rău!

Ion Ţăranprost