Se pare că politicienii din R. Moldova nu vor să știe de noțiunea de „puteri în stat”, însetați de o putere ubicuă. Astfel, unii și aceiași oameni fac legi, pe care să le aplice după bunul lor plac, fără riscul de a fi sancționați de justiție.
O dovadă în acest sens este și faptul că miniștrii și funcționarii de stat înscriși pe listele electorale pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie (deci aspiranți la un fotoliu de deputat) nu s-au grăbit să-și suspende activitatea în guvern, chiar dacă legea îi obliga să o facă.
Membrii guvernului care cad sub incidența legii respective sunt ministrul de Externe, Natalia Gherman, ministrul Educației, Maia Sandu, vicepremierul Eugen Carpov, ministrul Informațiilor și Comunicațiilor, Pavel Filip, ministrul Transporturilor, Vasile Botnari, ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Valentina Buliga, ministrul Culturii, Monica Babuc, ministrul Dezvoltării Regionale, Marcel Răducan, vicepremierul Andrian Candu, care este și ministrul Economiei, și vicepremierul Tatiana Potâng.
Potrivit Comisiei Electorale Centrale, până miercuri, 15 octombrie, ultima zi de depunere a documentelor necesare care să confirme suspendarea din funcție, mai erau zece candidați care nu au făcut asta.
Prin urmare, o bună parte a membrilor guvernului se află în fruntea listelor electorale ale partidelor și aspiră la un post de deputat în parlament. Conform tradiției, după scrutinul din 30 noiembrie, însă, mulți ar urma să se întoarcă la guvern (dacă rezultatul alegerilor îi va ajuta), cedând locul în legislativ unor colegi de formațiune de cele mai multe ori cu o mai mică notorietate și cu o pregătire precară. Ei vor face legile țării în următorii patru ani, iar în cazul în care nu-i va duce mintea sau vor fi ocupați cu afaceri personale, guvernul le va da bucuros o mână de ajutor, angajându-și răspunderea pe actele normative importante, a căror adoptare nu mai suferă vreo amânare.
Totuși, experții arată că nici în statele occidentale lucrurile nu stau altminteri. Mai mult, acolo miniștrii își păstrează și mandatele de parlamentari. Acest lucru generează deseori ilare paradoxuri. Un exemplu elocvent este cazul premierului României, Victor Ponta, care s-a aflat într-un tulburător conflict cu cele două ipostaze ale sale. El explica (și avea pretenția să fie înțeles), anul trecut, că în calitate de deputat va vota împotriva unui proiect de lege vizând exploatarea aurului de la Roşia Montană, nepopular și dur criticat de societatea civilă, dar în calitatea sa de prim-ministru trebuie să atragă investiţii din toată lumea! Și situațiile de acest fel sunt numeroase, când miniștrii iau decizii cu gândul să atragă mai mulți bani la buget, iar în parlament votează contrariul, din dorința să-și atragă sau mențină simpatia oarbă a alegătorilor.
Consultat de TIMPUL, expertul în drept constituțional, Mihai Petrache, este de părere că „nu e vorba de o încălcare a principiului separării puterilor în stat, câtă vreme înainte de alegeri membrii guvernului renunță la o serie de atribuții, iar după alegeri renunță la mandatul de deputat pentru a forma guvernul. Este firesc ca partidele să includă pe liste oamenii cei mai cunoscuți”.
Directorul Centrului de Cercetări Strategice şi Consultanţă Politică, Anatol Țăranu, susține: „Această practică este una comună pentru democrațiile europene, de a include cele mai proeminente figuri pe listele electorale, din care unii vor face parte din viitorul guvern. În unele state, membrii guvernului își păstrează și calitatea de membru al parlamentului, dar nu putem spune că această practică nu este una aprobată. Excluderea viitorilor miniștri din listele electorale ar însemna sărăcirea acestor liste și a ofertei electorale. Această practică este absolut justificată”.
D. P.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
