Igor Dodon, de exemplu, plânge cu lacrimi de crocodil pe umerii Transnistriei, pe care o vede împinsă în brațele „altora” ca urmare a acestei asocieri. Tot el ne „îngrozește” pe toți cu perspectivele „terifiante” ale acestui pas spre comunitatea europeană: R. Moldova va fi asaltată cu produse ieftine, respectiv că unele produsele moldovenești nu vor avea acces liberalizat pe piața europeană, decât în funcție de anumite cote stabilite.
Se știe că Igoraș este un promotor al moldovenismului de carton, de aceea ne vedem nevoiți să traducem acest mesaj din „moldoveneasca” economică învățată după ureche într-o limbă română oficială a Europei. Cine își închipuie că perspectiva mărfurilor ieftine pe rafturile magazinelor îi panichează pe cetățenii R. Moldova, ori e rău intenționat ori e dus cu pluta. În condițiile în care economia R. Moldova produce prost și scump, din motive mai mult sau mai puțin obiective, trebuie să fii idiot ca să nu înțelegi că tocmai concurența și performanța sunt motoarele economiei de piață. Plătind scump pentru produse proaste, doar pentru că nu ai alternative, nu poți vorbi despre progres și dezvoltare. Cotele produselor care vor intra pe piețele occidentale despre care vorbește Dodon ca despre sperietorile de ciori nu sunt nici până acum atinse în majoritatea cazurilor de către R. Moldova, incapabilă să producă atât cât i se cere la aceste capitole, deci iarăși e o dezinformare.
Asta ca să nu mai amintim că aceste cote sunt negociate direct de către guvernanți, nu sunt băgate pe gâtul moldovenilor de către „exploatatorii” evropeni, cum încearcă să insinueze acest Gore din Chitila al economiei de Bâc. Cât despre teama că am împinge Transnistria în brațele „altora”, asta e bună de banc! Pe Dodon îl supără mai mult că toată R. Moldova nu urmează rmn-ul în zborul către brațele neepilate ale „măicuței” euro-asiatice, nicidecum că separatiștii vor alege țâța stearpă a cadavrului Uniunii Sovietice.
