Odată cu absolvirea Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP), tinerii artiști intră într-o lume în care talentul este răsplătit mai prost decât capacitatea de a ține în mână o tavă cu băuturi răcoritoare sau alcoolice. Absolvenții Facultății de Teatru din anul curent, proaspăt ieșiți de sub aripa regizoarei și profesoarei Nelly Cozaru, au pornit deja în căutarea unui loc de muncă, unii dintre ei chiar s-au angajat.

„O să am un salariu mizer…”

Reprezentanții teatrelor urmăresc prestațiile studenților în cadrul examenelor și au ocazia să aprecieze abilitățile lor actoricești. Motivați de acest fapt, Dumitru Stegărescu, unul dintre absolvenți, alături de mai mulți colegi, și-a încercat norocul la teatrul „E. Ionesco”. „I-am rugat sau, mai bine spus, i-am implorat să ne angajeze”, povestește el. Cei patru actori urmează să semneze contractele în scurt timp și sunt conștienți de ceea ce-i așteaptă. „O să am un salariu mizer, voi fi nevoit să-mi iau al doilea job, probabil la un post TV sau radio”, recunoaște Dumitru.

În același timp, colegul său, Ion Borș, spune că problema absolvenților AMTAP, specializați în teatru, nu constă în dificultatea de a găsi un post de muncă, ci în salariu. „Odată angajat la teatru, trebuie să cauți un post de muncă suplimentar, pentru ca să te poți întreține. Mă așteaptă un salariu de 1800 lei, plus o primă de 300 lei per spectacol. Respectiv, o să continuu să lucrez în paralel, așa cum făceam și în timpul facultății, la teatre underground”, explică absolventul.

(grupa lui Nelly Cozaru, 2013)

„Foarte mulți actori lucrează în paralel pentru că… altfel nu exiști. Ei negociază programul de muncă cu teatrele că să reușească să se împartă între ambele joburi”, povestește Gheorghe Pietraru, lector universitar de „Arta vorbirii scenice”, care, în același timp, susține că sunt proiecte, posturi TV, radio prin intermediului cărora artiștii reușesc să adune bani. Fostul Ministrul al Culturii, Boris Focșa, este de părere că salariile tinerilor actori sunt mici din cauza sistemului sovietic centralizat și crede că această situație s-ar rezolva dacă contractele de angajare ar fi negociabile. „Totuși, un tânăr talentat se încadrează rapid în repertoriu. Astfel, în vreo trei-patru luni, coeficientul de salarizare va crește, iar salariul ar putea ajunge le 2000 lei”, adaugă acesta.

Fără bani și fără roluri

„Când vii la facultate ești entuziasmat. Apoi treptat sunt impuse anumite restricții, iar atunci când afli care este salariul și viitorul unui actor în RM, entuziasmul îți piere definitiv”, povestește Ion, care a pierdut din această cauză patru colegi, ce și-au ales alte facultăți sau au plecat peste hotare. Atât Ion, cât și Dumitru sunt de părerea că anume conducerea statului se face vinovată de starea în care se află cultura în Moldova și de faptul că salariile sunt mici, deși profesorii îi pregătesc pentru angajare.

Mai mult, dacă unii studenți știu că au deja un loc ce-i așteaptă la teatru, alții trebuie să treacă de un casting în fața întregii trupe de actori, povestește o actriță cu experiență de cinci ani în teatru, care a dorit să-și păstreze anonimatul. Ea a povestit că legislația interzice concedierea tinerilor actori mai devreme de trei ani de la angajare, iar conducerea teatrelor își arată dezinteresul față de acei actori prin privarea de roluri. În același timp, Boris Focșa, directorul teatrului „Luceafărul”, declară că „cea mai bună testare este o stagiune de probă, în care tânărul actor are ocazia să se arate. Totodată, conducerea teatrului este mereu prezentă la spectacolele de diplomă”.

În pofida greutăților prin care tinerii actori urmează să treacă, se pare că aceștia au preferințe destul de diferite față de locul de muncă. „Studenții preferă să se angajeze la teatrele „E. Ionesco”, „M. Eminescu” sau „Luceafărul”. Cei care doresc se angajează, alta e că fiecare are diferite priorități și dorințe”, declară Gheorghe Pietraru.