Ca domnitor s-a arătat duşmanul Austriei şi prieten al Rusiei. După ce şi-a pierdut prima domnie (1764-1767) în Moldova, s-a refugiat în Rusia. În ambele ţări a fost recunoscut pentru reformele sale, în special în strângerea birurilor şi uşurarea abuzurilor asupra celor asupriţi. S-a dovedit un iscusit diplomat, fiind recunoscut în Apus.
După Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774 recâştigă tronul Moldovei. Cu doi ani mai devreme, în 1772, Polonia a fost împărţită între Rusia, Prusia şi Austria, împărţire în urma căreia Austria s-a ales cu Galiţia şi Pocuţia, vechi ţinut al lui Ştefan cel Mare. Odată luată Galiţia, Austria avea nevoie de o legătură directă şi uşoară între aceasta şi Transilvania. La început i-a trebuit doar un drum prin Moldova fapt ce i-a inspirat că este momentul să ia chiar o provincie. Totuşi, Curtea de la Viena avea nevoie de un pretext pentru a lua acest ţinut asupra căruia nu avea nici un drept. Şi acest pretext a fost găsit repede. Maria-Tereza a devenit stăpâna Pocuţiei ceea ce îi dădea dreptul de a întregi hotarele acesteia. Decizia imperială era de a lua în stăpânire partea de nord a Moldovei, Bucovina. Dar acea parte a Moldovei era, ca şi restul ţării, ocupată de armatele ruseşti. O dată cu încheierea păcii de la Kuciuk-Kainargi Moldova şi Valahia au fost înapoiate Turciei. Ca urmare, Austria a hotărât să pună mâna pe Bucovina în momentul retragerii armatelor ruseşti şi apoi va informa Turcia. Ca acţiunea să reuşească sigur l-au mituit pe feldmareşalul Rumianţev, comandantul trupelor de ocupaţie ruseşti. I s-a promis că va primi o tabacheră de aur împodobită cu briliante şi 5.000 de galbeni. Pe de o parte ruşii eliberau ţinuturile Cernăuţilor, Sucevei şi Câmpulungului, dar pe cealaltă parte intrau oştile austriece. Această acţiune s-a făcut pe 1 octombrie 1774.
Prin Convenţia din 7 mai 1775, Turcia a recunoscut, în principiu, frauda făcută de Austria. În aceste condiţii, domnitorul Ghica şi o delegaţie numeroasă de boieri s-au adresat feldmareşalului rus corupt de asutrieci pentru a-i cere explicaţii pe care nu le-a primit.
Domnitorul a continuat să trimită la Poartă memorii, proteste, planuri topografice, documente istorice din moş-strămoşi pentru a arăta abuzul ce l-a făcut Austria în modul cel mai banditesc posibil. Toate eforturile domnitorului au fost în zadar. Domnitorul nu s-a descurajat şi a cerut oficialilor turci ca el personal să reprezinte Turcia în stabilirea hotarului nou. Nu s-a aprobat. În această situaţie i-a rugat pe austrieci ca o compensaţie a marii pierderi ce o suferea Moldova, să-i înapoieze cetatea Hotinului. A fost refuzat. Ultima lovitură a fost răspunsul împărătesei Ecaterina a Rusiei care a amânat ajutorul de care avea nevoie pe loc deoarece ţara era în pericol. Văzând ca domitorul Moldovei nu conteneşte cu acuzele, austriecii au intervenit la Poartă să-l înlăture de la domnie. La 1 septembrie 1777 este ucis mişeleşte la Iași.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
