Hrana credinței

Ei vin și întreabă: „De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. (…)" (Matei 17; 14-23)

Am văzut în ultimele evanghelii citite că nu doar de minuni ni se vorbește, ci mai ales de credință. Cu două săptămâni în urmă am văzut că prima piatră de încercare a credinței e împărtășania. Și orice lucru în viață cu asta trebuie să îl începem. Să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului, pentru viața de acum și pentru cea viitoare. Apoi să mergem spre Hristos cu credință, ca Petru pe apă, iar când credința ne slăbește să Îl strigăm pe Domnul, iar El ne va întinde mâna.

Astăzi aflăm încă ceva. Iisus le spune din nou ucenicilor că au puțină credință, dar le mai spune ceva: că efortul lor trebuie dublat de post și rugăciune. Noi de multe ori așteptăm ajutor de la Dumnezeu, dar trăim cum ne taie capul. Ne rugăm în grabă, cu gândurile împrăștiate. Și vrem să se întâmple minuni în viața noastră. Dar nu e așa. Trebuie să devenim mai puternici în credință și trebuie să dublăm credința noastră cu post și rugăciune.

Practic rugăciunea și postul sunt hrana credinței. O credință nehrănită se stinge. Și se trezește omul într-o zi că spune: credința e în inima mea, nu în biserică. Mai trece o vreme fără post și împărtășanie și spune: Știu că există un Dumnezeu care veghează, dar ăla nu e neapărat așa cum m-au învățat alții. Mai trece o vreme și auzim: Biblia e o carte scrisă de oameni. Pentru că nu și-a hrănit credința cu post și rugăciune. Și nu mai e mult până la ziua în care vom auzi de la un astfel de om: oare chiar există ceva după moarte?

Să nu ne amăgim. Așa cum știința de carte nu rămâne când omul se oprește din citit și învățat, așa cum prieteniile se răcesc când oamenii nu își mai vorbesc, așa și credința se stinge dacă nu e hrănită. Și ce e postul dacă nu gândul spre Dumnezeu? Ce e rugăciunea dacă nu vorbirea cu Dumnezeu? Prin post și rugăciune înfrânăm și educăm firea noastră. Iar credința devine mai puternică. Dar ca să fie o credință adevărată, trebuie să o și cunoaștem. Așa că aș mai adăuga aici, pe lângă post și rugăciune, necesitatea de a citi cărțile sfinte. Iisus nu le-a spus asta ucenicilor, fiindcă poporul evreu își cunoștea foarte bine legea și credința. Dar noi nu. Deși suntem datori. De vreme ce credem, ar trebui să ne întrebăm: știm noi în ce credem?

Să citim cărțile bisericii începând cu Biblia, să ne rugăm și să postim ca să rămânem tari în credință, ca mai apoi să putem, cum spunea părintele Teofil Părăian, să mutăm cu credința noastră munții de răutate din jur.