Deşi despre averile, acumulate dubios, ale lui Voronin şi despre rolul jucat de el în evenimentele din 7 aprilie 2009 se vorbea de mult în toată Moldova, de la Naslavcea la Giurgiuleşti, Procuratura, în mod ciudat, s-a apucat să-l deposedeze de imunitate pe acesta abia pe ultima sută de metri a guvernării AIE-iste. De vreo săptămână, întreaga Moldovă, cu sufletul la gură, se întreabă: i se ridică sau nu lui Voronin?
Prima întrebare pe care şi-o pune orice om normal e: cui convine această iniţiativă a Procuraturii Generale? Să lăsăm, deocamdată, la o parte setea de justiţie a moldoveanului. Nu această sete s-a urmărit a fi potolită de Procuratură. Dacă ar fi fost asta la mijloc, Procuratura se mişca în direcţia dată încă la începutul anului. Aşadar, a doua întrebare este: de ce Procuratura a pornit procedura respectivă în pragul campaniei electorale?
Prima şedinţă a Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi s-a încheiat cu niciun rezultat. A doua şedinţă s-a terminat la fel – Comisia a decis să remită Procuraturii materialele, pentru că nu există probe suficiente pentru a da curs demersului. Cu alte cuvinte, mai lungeşte, Doamne, boala până se va coace poama. Aici apare a treia întrebare: de ce Procuratura a iniţiat o procedură pe care nu poate (sau nu vrea?) s-o ducă la un final logic?
Punctul pe „i” l-a pus V. Voronin, care a părăsit şedinţa Comisiei şi a declarat că „totul este un spectacol, un scenariu politic înainte de alegeri”. De data aceasta nu pot să nu-i dau dreptate celui mai mincinos ex-preşedinte al RM. Numai că Voronin, ca totdeauna, dacă nu minte de îngheaţă apele, spune lucrurile pe jumătate. Da, e adevărat, totul e un spectacol, un scenariu politic înainte de alegeri, dar Voronin nu spune cui îi convine acest spectacol acum, în prag de campanie electorală – Alianţei de la guvernare sau opoziţiei comuniste? Indiscutabil, comuniştilor. Crede cineva că Voronin se teme de ridicarea imunităţii? Nu are de ce să se teamă, a spus-o chiar el: „Eu nu am de ce şi de cine să mă tem. De cine să mă tem? De Ghimpu, de Filat sau de Lupu?”. Unii îi sugerează lui Voronin că, dacă nu are de ce se teme, să renunţe de bună voie la imunitate. Vulpoi bătrân, Voronin nu va face aşa ceva, şi nu de frică, ci din cauză că, punându-se de bună voie la dispoziţia Procuraturii, lucrurile ar întra într-un con de umbră, el însă are nevoie de spectacol, deoarece, jucând în acest spectacol rolul de victimă, îşi consolidează electoratul, pornindu-l împotriva guvernării „sângeroase”.
Adevărul e că Procuratura ar putea să se ocupe de Voronin şi fără a i se ridica acestuia imunitatea. Chiar şi cu imunitatea ridicată, dosarul lui Voronin are şansa să circule ani de zile prin birourile Procuraturii şi atunci care a fost logica acestui demers care, ierte-mi-se expresia, pute urât? S-a gândit Procuratura care va fi reacţia opiniei publice interne şi externe la acţiunea de ridicare a imunităţii unui candidat de pe lista electorală? Nu era clar că un asemenea demers va fi calificat drept o răfuială politică cu fostul şef de stat şi actualul oponent politic al Alianţei? Dacă nu s-a gândit, problema e gravă. Dacă s-a gândit, e şi mai gravă.
Un lucru mai rămâne să precizăm: fostul preşedinte Voronin nu este suspectat de jafuri mari, la scară naţională, ci doar de abuz de putere în timpul evenimentelor din aprilie 2009…
Nu vi se pare că Voronin e suspectat de lucruri care cu greu pot fi dovedite anume ca să nu fie acuzat de jafurile care se văd cu ochiul liber şi pot fi demonstrate foarte uşor? …Iar noi suntem puşi, ca nişte proşti, să ghicim pe un fir de romaniţă: i se ridică sau nu i se ridică lui Voronin? Oare nu cumva Procuratura e preocupată nu de imunitatea lui Voronin, ci de spectacolul în care acesta să joace rolul de victimă a actualei guvernări?
