Cu un scenariu fabricat la Moscova, la fel ca și Revoluția din statul românesc de peste Prut în 1989, oamenii, care știau ce-i demnitatea și datoria, au ieșit în prima linie pentru a pune capăt nedreptății. Cei mai viteji erau ochiți și s-a încercat doborârea lor. În același timp, alții făceau jocuri și își aranjau viitoarele afaceri, cât se poate de capitaliste, chiar dacă ne referim la Sheriff, trustul Intact (televiziunile Antena 1 și 3), ori privatizările de pe Bâc.
A fost efortul eroilor noștri în van? NU, deloc. Asta încearcă ei să ne facă să spunem, pentru a distruge cel mai de preț lucru, care poate răsturna nu doar munți, ci și regimuri opresive și corupte: speranța!
Fără sacrificiul celor din 1989 (București) și 1992 (Nistru), nu am fi avut astăzi unul din state complet integrate în structurile de apărare și economice ale lumii libere și altul în care procentul etnic este zdrobitor de partea noastră (practic un al doilea stat românesc).
De la ce am pornit și unde suntem
Am participat alături de fostul premier al Republicii Moldova, Mircea Druc, la o emisiune despre războiul de la Nistru, pentru prestigiosul cotidian de la București, Adevărul. Iar ADEVĂRUL spus de domnul Druc a fost unul teribil: motivul pentru care a izbucnit conflictul armat a fost baza militară de la Colbasna, unde exista armament în valoare de 4 miliarde de dolari.
Înghețarea conflictului de la Nistru a fost în interesul nomenclaturii sovietice de la Tiraspol și Chișinău. Fiecare dorea să valorifice, în cel mai capitalist mod, activele existente. Șefii de colhoz – uriașele baze agricole, iar directorii roșii din regiunea transnistreană – rămășițele armatei a 14-a. Îi încurcau niște „nebuni” care au luptat pentru pământurile, demnitatea și pentru independența lor.
Ironia sorții face ca această independență să ne fie vânturată în față, ca și cum noi am fi dușmanii ei.
Independența reală, tovarăși, este să fim aceeași țară. Într-adevăr, vă e frică de asta, pentru că nu veți mai putea fura miliarde de dolari. Pentru că, pentru jaful comis la Banca de Economii, ați fi ajuns cu toții în pușcării.
Asta înseamnă Unirea, nu conflicte etnice, nu pierderea statalității, nu minciuni vânturate la canalele media obediente colhoznicilor/directorilor de ieri, oligarhilor de azi.
Azi, Republica Moldova are de făcut o alegere: ori cu Evgheni Șevciuk, pe Aeroportul din Chișinău, ori cu Klaus Iohannis, ca președinte, și Vlazii și Gaburicii – la închisoare. Iar Republica Moldova este fiecare dintre noi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
