Astfel, orice Făt-Frumos din basmele populare românești pleacă în lume – domeniul experiențelor, dar și al alterității, necopt, cu o identitate abia schițată, ca să revină acasă (=Patria), maturizat și cu achiziții moral-spirituale definitorii ființei sale, deci cu o identitate formată. În vechime se obișnuia ca tatăl să-și ducă băiatul moștenitor la hotarul moșiei și să-i ardă o bătaie, ca acesta să țină minte cât-a fi și-a trăi care este pământul părinților, însuși cuvântul moșie însemnând „de la moși” – de la „părinții din părinți”, cum ar zice Eminescu, tot poetul nostru național declarând fără drept de apel, în perioada procesului de definitivare a națiunii române: Suntem români și punctum!
Valorile Patriei și Identității fiind stabilite pentru sute de ani înainte – chiar și Biblia cu Apocalipsa ei evitând să menționeze că națiunile – cea mai prețioasă calitate obținută/construită de comunitățile etnice, ar dispărea vreodată, pedagogii au obținut cel mai puternic reper ideologic pentru teleologia și conținuturile educației. În istoria învățământului românesc din Basarabia acest reper a fost valorificat la cotă maximă doar în perioada interbelică (1918-1940), tăvălugul comunismului impunându-ne în perioada sovietică o patrie și o identitate false.
Dar ideea falsului patriotism și falsei identități este amplu folosită și azi de ideologii ascunși sau vădiți ai comunismului eurosiberian, care nu numai că se plimbă țanțoș prin academii și universități, la Bălți, Cahul, Comrat și Tiraspol, dar au cel mai greu cuvânt de spus și în Legislativul și Guvernul de la Chișinău, în școli și în chioșcurile de ziare, și are două fețe specific imperiale, ambele îmbrăcate în măști, esența falsului fiind lipsa propriei forme de identitate.
Prima față este europenizarea și globalizarea, valorificate doar pe vectorul centrifug – mișcarea de la valorile naționale la cele europene și mondiale (valorile naționale fiind, de regulă, ignorate), nu și pe vectorul centripet – de la valorile europene și cele universale la identitatea națională, precum este firesc și legic. Codul educației și Concepţia modernizării sistemului de învăţământ tocmai de asta nu rezistă criticilor, rămânând la stadiul de proiecte, iar curricula disciplinare, declarate emfatic „modernizate”, ne-au umplut de rușine, în special cu „subcompetențe” și greșelile epistemice ale funcționarilor europeni, căci promovează falsul europenism și neagă valorile de temelie ale națiunii căreia aparținem congenital.
A doua mască a ideologiei imperial-comuniste este falsul identitar, acordat generos străinilor, aceștia ajungând să declare cinic băștinașilor că ei nu aparțin patriei lui Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân, deși trăiesc în spațiul ei geografic, ci patriei lui Potiomkin, Belski și Șelin: Belițî – russkii gorod, repetă obsesiv elevii rusofoni ai Școlii profesionale nr. 5.
Înțeleg: am fost ocupați de țarii ruși, tancurile sovietice și gazele rusești. Dar pentru gaze plătim la prețuri europene, nu la cele lucașenciene. De ce dar ne oferim benevol să plătim și al doilea preț, al capului plecat, care, deși nu este tăiat de sabie, totuși nici soarele nu vede?
(Va urma)
