Opinii și Editoriale

Împăratul muștelor sau societatea care crește copii ucigași

Cum au ajuns trei copii să fie ucigași? Cine este de vină, părinții care i-au lăsat să facă ce vor, sau societatea care nu le-a propus nicio alternativă, care nu-i observă pe tineri până în momentul în care e prea târziu. De ce începem să vorbim despre educația și comportamentul adolescenților doar atunci când se ajunge la crime grave?

În romanul „Împăratul muștelor” de William Golding, un grup de copii și adolescenți naufragiază pe o insulă pustie, fără niciun matur. La început încearcă să se organizeze ca să supraviețuiască, însă pe parcurs apare conflictul, iar copiii încep a se omorî unii pe alții. Stau și mă întreb ce „împărat al muștelor” i-a făcut pe adolescenții din Strășeni ucigași? Nu putem învinui părinții care au plecat la muncă în alte țări ca să-i poată întreține, deși în mare parte vina e și a lor. Însă cine dacă nu statul îi impune pe acești părinți să-și caute o viață mai bună în altă parte? Iar copiii rămași singuri ce alternative au? Buneii nu reprezintă o autoritate pentru ei. Deseori buneii nici nu mai au puteri ca să aibă grijă de nepoții lăsați de părinți, iar societatea ce alternative le oferă tinerilor din ziua de astăzi în afară de baruri, cluburi și alcool? Nu am fost demult în Strășeni, dar sunt sigur că un adolescent de acolo nu are alte posibilități de distracție decât alcoolul și barurile. Bibliotecile din țară pot fi numărate pe degete, librăriile la fel, stadioanele și complexurile sportive pentru tineri (gratuite) nu există. Cinematografe – ioc! Și atunci cu ce poate să-și ocupe timpul un adolescent de 15 ani? Corect, cu alcoolul, bătăile și într-un final tragic cu violurile și omorurile. Câte biblioteci publice pentru tineret s-au deschis în R. Moldova în 2016? Presupun că nici una. Câte baruri? Cred, câteva sute, dacă nu mii. În scurt timp vom avea câte un bar pe cap de locuitor, așa că nu trebuie să ne mire că suntem fruntași la beție și respectiv la violență.

Romanul lui Golding pare o poveste romantică pe lângă oroarea socială din Moldova. Simt că acesta este doar începutul, că efectul dezastruos al migrației, al impotenței organelor de resort, al societății scindate și nepăsătoare abia începe să se resimtă. Acești tineri reprezintă viitorul nostru și acest viitor este înfiorător. Ne-am transformat într-un stat care și-a lăsat copiii de izbeliște, un stat care crește ucigași și hoți.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *