Regimul comunist şi-a propus să eradicheze corupţia, luarea de mită şi alte fenomene caracteristice numai orânduirii burgheze, după spusele clasicilor marxism-leninismului. În realitate, prin însuşi sistemul economic şi prerogativele crescânde ale nomenclaturii de partid şi de stat, corupţia a găsit un teren prielnic. Aceasta era prezentă la nivelul cel mai înalt, în industrie, agricultură, ministere şi departamente, dar şi în instituţii precum Academia de Ştiinţe a Moldovei. Acest lucru se întâmpla la sfârşitul anilor ’60, când propaganda oficială trâmbiţa despre transformarea RSSM dintr-o republică agrar-industrială în una industrial-agrară, adică modernă, competitivă, şi pretins superioară celei capitaliste.

Evitarea îndeplinirii planurilor economice genera în sine un mecanism sofisticat de corupţie. Organizaţiile care nu reuşeau să îndeplinească planul riscau nu numai să piardă investiţiile pentru cincinalul viitor, dar şi premiile adiacente pentru conducători şi lucrători de rând. De aceea, şefii de întreprinderi obţineau reducerea repetată a obligaţiilor lor asumate solemn la început de cincinal. În perioada elaborării planurilor, prezentarea exagerată a capacităţilor de producţie era menită să atragă cât mai multe fonduri.

Dar întrucât onorarea promisiunilor era de multe ori irealizabilă, şefii corupeau ulterior organele de control ca să le micşoreze planurile iniţiale, dar cu păstrarea investiţiilor primite. În fiecare an se înregistrau zeci şi zeci de situaţii de acest fel. Oficial, se declara că planul s-a îndeplinit, dar, de fapt, datele erau falsificate. Conform unui raport prezentat de Ivan Ivanovici Bodiul la adunarea miniştrilor şi primilor secretari ai comitetelor raionale şi orăşeneşti de partid din decembrie 1969, numai în primele luni ale anului respectiv, 83 de întreprinderi nu îndepliniseră planul. Alte 17 din cele 42 de întreprinderi de subordonare unională au obţinut de 63 de ori reducerea planului, adică de câteva ori pentru o singură întreprindere. Aceste revizuiri ale planului erau operate printr-un sistem sofisticat de corupere a organelor de partid, de justiţie şi de control financiar.

ŞPAGA, „MOTOR" AL ECONOMIEI COMUNISTE

Ivan Bodiul venise recent de la Moscova unde asistase la o întrunire a Biroului Politic al CC al PCUS şi a Consiliului de Miniştri al URSS, la care Leonid Brejnev prezentase un raport alarmant despre corupţie, falsificarea planurilor economice, scăderea productivităţii şi probleme adiacente. Liderul de la Chişinău era deranjat de faptul că Brejnev a citat câteva exemple din RSSM în acest sens. La revenirea acasă, a ordonat să-i fie prezentat un raport detaliat despre fenomenele semnalate de liderul sovietic la scară unională. Drept urmare, declară că au apărut mult mai multe nume, pe care, de fapt, le cunoştea pentru că primea frecvent asemenea rapoarte de la diferite instituţii, precum MAI, KGB etc. Printre cazurile de luare de mită în proporţii mari era invocat cel al organizaţiei Moldgalantereia, condusă de unul Vdovin. Era vizat în special şeful depozitului de la Chişinău, un anume Kantarji, care elibera marfă magazinelor din Capitală, precum şi celor din Bender, Soroca, Edineţ, numai după ce reprezentanţii acestora plăteau sume importante de bani ca şpagă.

CADOURI ŞI FAVORURI

Corupţia şi luarea de mită erau omniprezente în sistemul comunist la toate nivelurile. Organizaţiile subordonate ministerelor făceau adeseori cadouri exorbitante conducătorilor sus-puşi – fie bani, fie produse deficitare. De regulă, era vorba de mobilier scump pentru amenajarea birourilor miniştrilor şi adjuncţilor lor, de televizoare scumpe sau aparate de radio, frigidere etc. În schimbul acestora, primeau protecţie şi iertarea păcatelor, în formă de indulgenţe atunci când erau înregistrate lipsuri sau furturi în proporţii destul de mari, care ajungeau la zeci de mii de ruble sau chiar sute de mii în unele cazuri.

O categorie aparte de furturi de fonduri, care ajungeau la milioane de ruble, făceau parte din resursele alocate oficial pentru deplasări în scop de serviciu. Erau numeroase cazuri când unele persoane se aflau luni de zile în deplasări, unii chiar permanent, dar, de fapt, locuiau în afara republicii şi primeau sume enorme de bani. Astfel de cazuri au fost înregistrate la întreprinderi industriale, dar şi la instituţii precum Academia de Ştiinţe a Moldovei. Spre exemplu, vicepreşedintele acesteia, Spasski, a locuit în 1968 timp de 190 de zile în apartamentul său din Moscova împreună cu familia, dar primea diurnă ca şi cum s-ar fi aflat în deplasare de serviciu.

Cea mai mare parte a responsabililor implicaţi în cazuri de corupţie şi furturi au rămas nepedepsiţi, întrucât existau reţele neformale de tip mafiot care protejau membrii nomenclaturii. Legea supremă pe timpul regimului comunist o făceau aceştia, iar partidul decidea numai în cazuri extreme aplicarea pedepselor, care, de obicei, erau formale şi se limitau la mustrări sau schimbare de funcţii.

DOCUMENT Din raportul prezentat de Ivan Ivanovici Bodiul la adunarea miniştrilor şi secretarilor organizaţiilor de partid orăşeneşti şi raionale şi a preşedinţilor comitetelor executive orăşeneşti, 4 decembrie 1969:

Biroul Politic [al CC al PCUS] consideră anormală atitudinea cadrelor faţă de activitatea lor în situaţia în care acestea tind să reducă planul, dar să primească mai multe resurse financiare şi materiale…

Practica reducerii planurilor în anumite domenii are un caracter de masă şi are un impact negativ asupra educării cadrelor. Această practică provoacă minimizarea responsabilităţii cadrelor în chestiunea îndeplinirii planului, slăbeşte lupta împotriva utilizării rezervelor, creează o percepţie eronată despre gradul de prosperitate [a societăţii noastre]… O povară grea asupra indicatorilor economici provine din abuzurile cadrelor. Aceste abuzuri se exprimă prin luxul cu care sunt echipate cabinetele, procurarea aparatelor electrocasnice, radio şi TV, transportul pentru uz personal, acordarea ilegală a premiilor şi bonusurilor. Sunt multe cazuri când apartamentele şi transportul personal al [membrilor nomenclaturii] sunt reparate din contul întreprinderilor… De exemplu, şeful departamentului telecomunicaţii din Bălţi, tov. Voimark, şi-a mobilat cabinetul în sumă de 2.600 de ruble şi, în plus, şi-a instalat un televizor color care costă 1.200 de ruble. Directorul uzinei „Elektromaşina", tov. Reva, şi-a achiziţionat un dulap de 1.500 ruble pentru biroul său. Şi-a instalat pentru folosire personală, precum şi pentru alţi conducători, trei frigidere. Asemenea lux a fost înregistrat şi în birourile directorilor de la uzina „Kotovski", tov. Bolgar, „Moldavkabel", tov. Kamaev, şi ale tuturor directorilor întreprinderilor de confecţionare a mobilei. În afară de mobilă, aceştia şi-au instalat televizoare, aparate de radio şi rafturi de bibliotecă foarte scumpe.

Aceste abuzuri nu sunt întâmplătoare. Directorii întreprinderilor îi imită pe conducătorii lor, care nu numai că cheltuiesc banii ministerelor pentru procurarea şi amenajarea cabinetelor lor, dar şi îi obligă pe şefii întreprinderilor să contribuie la echiparea locurilor lor de muncă. Şefii de la Ministerul Industriei Alimentare (tov. Şkorupeev) au obligat întreprinderile din subordine să contribuie cu 4.200 ruble la mobilarea cabinetului său. Şefii direcţiilor responsabile de producerea conservelor şi prelucrarea strugurilor, tov. Iurasov şi Nikitenko, şi-au luat din contul întreprinderilor trei frigidere „Dnepr" şi două aparate de radio…

În ciuda unor avertismente repetate şi a faptului că unele cadre au fost pedepsite aspru pentru organizarea banchetelor şi meselor exorbitante, aceste abuzuri continuă şi responsabilitatea acestor fenomene ţine de miniştri şi alţi conducători ai organizaţiilor republicane, care au o atitudine conciliantă faţă de astfel de abuzuri. La recepţia dată cu ocazia vizitei unei delegaţii din 8 persoane din Mongolia, directorul combinatului de carne din Bălţi, tov. Lebedev, a cheltuit 800 de ruble. Directorul Hidrocentralei Moldoveneşti, tov. Karpov, a organizat recepţia pentru delegaţia din Lituania în restaurantul „Noroc" din Chişinău, pentru care a cheltuit 1.075 de ruble. Tov. Roşciakovski, directorul întreprinderii „Moldptiţetrest", a organizat un banchet în cinstea savanţilor care a costat statul 1.100 de ruble, dintre care 628 de ruble pentru votcă şi coniac.
O serie de cheltuieli exorbitante şi furturi au fost înregistrate la întreprinderi din industria alimentară şi uşoară, de carne şi lactate, în cooperaţia de consum. La combinatul de vinuri din Călăraşi pierderile de coniac s-au cifrat la 470.000 de ruble, din cauza atitudinii iresponsabile a conducerii… După ce organelor superioare le-au parvenit aceste informaţii, nici directorul, nici alţi conducători ai întreprinderii respective nu au fost traşi la răspundere.

După datele reviziei, la întreprinderile industriei de conserve lipsurile înregistrate şi suma furturilor s-a ridicat la 230.000 de ruble. La uzina de conserve din Călăraşi a fost evidenţiată lipsa sau alterarea producţiei, în sumă de peste 110.000 de ruble. Directorul uzinei, care trebuia tras la răspundere, s-a concediat la cererea sa personală…

Furturi în proporţii mari au fost comise în sovhozuri, colhozuri şi alte întreprinderi din agricultură. În ultimul timp au fost scoase la iveală furturi în colhozurile „Viaţa nouă" din raionul Teleneşti, „Miciurin" din raionul Cimişlia, „Ceapaev" şi „1 Mai" din raionul Glodeni, „Sovetskaia Moldavia" din raionul Donduşeni. În aceste şi alte colhozuri şi sovhozuri delapidarea averii statului şi a mijloacelor financiare ating cifre de zeci de mii de ruble. Spre exemplu, în colhozul „Miciurin" din raionul Tiraspol, brigadierul tov. Pint, împreună cu şeful de gospodărie şi şeful combinatului de vinuri reduceau artificial preţul la producţia agricolă, creând astfel surplusuri pe care le comercializau. În rezultatul falsificării actelor se crea impresia că planul era îndeplinit, fapt pentru care el şi alţi conducători au primit premii în sumă de 31.000 de ruble…În cooperaţia de consum lipsurile şi furturile au atins anul trecut [1968] suma de 600.000 de ruble, iar anul curent [1969] – 300.000 de ruble…

Tovarăşi! Trebuie să vă atrag atenţia şi asupra utilizării incorecte a fondurilor pentru deplasări din contul bugetului statului. Mulţi conducători s-au obişnuit cu deplasări continue, în special în afara republicii, unde se află pe perioade foarte lungi. Multe deplasări nu au legătură cu activitatea profesională şi nu de puţine ori sunt folosite pentru rezolvarea unor chestiuni de ordin personal. Sunt mulţi conducători care îşi vizitează rudele şi apropiaţii, cheltuind în aceste scopuri fondurile pentru deplasări ale organizaţiilor.

Anul trecut, vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, tov. Spasski, s-a aflat 190 de zile la Moscova, unde locuieşte familia sa, locuia acasă, dar primea bani ca şi cum ar fi în deplasare. Biroul CC al PCM l-a eliberat din funcţie pe tov. Spasski. Multe persoane sunt trimise în deplasare în afara hotarelor republicii de către Direcţia principală de aprovizionare materială şi tehnică a Moldovei. Tov. Kraveţki nu este exigent în ceea ce priveşte folosirea cadrelor. El ţine în afara republicii, în diferite oraşe ale URSS, zeci de persoane, unele dintre care locuiesc permanent în deplasare, primind astfel sume enorme de bani în acest sens…

Igor Cașu /  adevarul.ro