Nu mobila veche şi nici aparatajul uzat au şocat-o pe deputata din Parlament Valentina Stratan, ci antisanitaria pe care a văzut-o zilele trecute, în cadrul unei vizite la Laboratorul pentru controlul calităţii medicamentelor din cadrul Agenţiei Medicamentului (AM). Acolo a surprins femeia care pisa pastila cu un cuţit ruginit pentru a stabili dacă nu are cumva impurităţi. În timp ce specialiştii de acolo lucrează în condiţii mizerabile, alt bloc de laboratoare, care urmează să fie dat în exploatare şi la care se lucrează inexplicabil de mult timp, înghite deja timp de opt ani milioane de lei din Bugetul de stat.

„Ştiu ce înseamnă un laborator, dar aşa ceva n-am mai văzut”

Deputata a refuzat să ne răspundă direct la întrebarea dacă omul simplu poate fi sigur că medicamentele ce se vând pe rafturile farmaciilor sunt inofensive. Aceasta în condiţiile în care de 20 de ani laboratorul existent activează în condiţii insalubre. Deputata însă ne-a răspuns, cu un fin subînţeles, făcând referire la modul cum se depistează în cadrul acestui laborator impurităţile din pastile. „Ei ne-au asigurat că au trecut controlul extern la alte laboratoare de talie internaţională. Nu pot să mă pronunţ cu certitudine, dar m-a şocat în ce condiţii se stabileşte calitatea medicamentelor, care după aceasta sunt vândute pentru consum larg. Eu am lucrat în acest domeniu, ştiu ce înseamnă munca în laborator, dar aşa ceva n-am mai văzut până acum”, ne-a povestit Stratan.

Pe lângă cafeaua aruncată în centrifuga din laborator şi alte mostre de mizerie, Valentina Stratan spune că „nu am avut la îndemână un dispozitiv pentru a depista nivelul de chimicale din medicamente în aer, dar se simţea şi fără dispozitive că aerul era îmbâcsit. Aceasta, desigur, se răsfrânge asupra sănătăţii lor”.

Milioanele au curs gârlă

Noi nu am putut merge la laboratorul cu pricina pentru a vedea condiţiile de acolo şi pentru a discuta cu angajaţii, pentru că directorul AM a insistat să trimitem iniţial un demers în acest sens. Doar că procedura permite, în termenii legii, tărăgănarea remiterii unui răspuns până la 30 de zile lucrătoare. Totuşi, directorul, Alexandru Coman, ne-a asigurat că ne va acţiona în judecată în cazul în care vom scrie despre condiţiile din laborator. Angajaţii de acolo au invocat o scuză pentru situaţia existentă – în curând va fi dat în exploatare un bloc nou de laboratoare, la care se lucrează din 2004. Fosta directoare a Agenţiei Medicamentului, Maria Cojocaru-Toma, ne-a spus că nu ştie care este situaţia la moment, dar că toţi banii de care ar fi trebuit să beneficieze acest laborator au mers la construcţia blocului nou de laboratoare din imediata vecinătate a Agenţiei, pe strada Korolenko. Dacă este adevărat, atunci angajaţii lucrează în mizerie şi în condiţii mizerabile, pe când noul bloc se construieşte cu posibile spălări de bani. Într-un raport al Curţii de Conturi este indicat faptul că iniţial AM a încheiat un contract cu firma care a câştigat licitaţia în care era prevăzută construcţia blocului cu aproape zece milioane de lei. Ulterior, însă, AM a încheiat alte patru contracte de prelungire a lucrărilor, care întreceau cu mult suma stabilită iniţial – peste 40 de milioane de lei.

Azi opt lei, mâine – 600

Experţii de la Curtea de Conturi au mai identificat şi faptul că s-au plătit bani şi pentru alte lucrări, care nu au fost specificate în contract, care au mai sărăcit agenţia cu alte trei milioane de lei. Potrivit raportului CC, AM nu a păstrat dosarele achiziţiilor publice la acest obiect, acestea nefiind cusute, ştampilate şi în care lipsesc unele documente aferente procedurilor de licitaţie din anul 2004, chiar dacă, regulamentar, acestea pot fi lichidate doar după expirarea a doi ani de la momentul încetării acţiunii contractului de achiziţie publică. În afară de aceasta, tot AM a plătit, pentru întreaga perioadă a construcţiei, toate facturile pentru lumină şi apă, chiar dacă, se menţionează în raport, condiţiile prevăzute de contract erau altele. Un alt indiciu le-a atras atenţia celor de la CC – tarifele care diferă foarte mult în funcţie de mărime pentru aceleaşi servicii. Spre exemplu, într-un singur caz, transportarea pământului pe o distanţă de 25 km costă opt lei pentru o tonă. În alte documente, acelaşi serviciu pentru aceeaşi lungime de traseu costă peste 600 de lei. Neregularităţi de acest gen au mai sărăcit bugetul AM cu încă cel puţin 100 mii de lei.