În municipiul Chișinău sunt peste 30 de companii care au în dotare sute de automobile, însă administratorii se gândesc mai mult cum să obțină un venit mai mare și mai puțin îi interesează doleanțele clienților. Mai mult decât atât, autoritățile nu cunosc practic nimic despre ce se petrece în acest sector și nici n-au pârghii de influență. 

Instituția care ar trebui să controleze activitatea taximetriștilor este Direcţia generală transport public şi căi de comunicaţie din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Dar funcționarii nu dețin prea multe detalii despre situația creată la moment. Ultimele informații cu care operează aceștia au fost actualizate pe 1 ianuarie 2013 și prezintă lista transportatorilor ce prestează servicii în regim de taxi pe teritoriul municipiului Chișinău și astea conform camerei de licențiere.

Companii fantome, servicii necalitative

Valeriu Costiuc, reprezentant la Direcția transport public şi căi de comunicaţie din municipiul Chișinău, spune că legătura dintre companiile de taxi și administrația municipală practic nu există. „Noi nu putem influența în niciun fel activitatea taximetriștilor. Deocamdată se lucrează asupra unui regulament în care vor fi stipulate mai multe puncte ce țin de prestarea serviciilor de taxi, dar nu se știe când acesta va fi finalizat. Dacă acum la noi va parveni o plângere de la un consumator, noi nu garantăm că vom putea găsi administratorul companiei de taxi care este vizat. Problema este că multe companii de taxi sunt fantomă. Acestea se înregistrează, după care dispar și se unesc cu altele deja existente. De aceea, pe listele companiilor multe informații nu mai corespund adevărului”, conchide Valeriu Costiuc.

Într-un sondaj de stradă, realizat de TIMPUL, la întrebarea dacă au primit vreodată un bon de plată de la taximetriști, nouă din zece persoane au răspuns că niciodată n-au primit nimic, iar o persoană a spus că l-a primit numai atunci când l-a solicitat. La rândul lor, taximetriștii spun că „permanent oferă cecurile pasagerilor”.

Șoferi care fumează în mașină și mizeria din salon

Mihai Avasiloaie este un tânăr din Chișinău care se arată nemulțumit de condițiile din automobilele serviciilor de taxi și nu doar. „Când apelez la serviciile de taxi mi se răspunde în rusă. Aceasta este o problemă veșnică, deși s-a mai ameliorat în ultima perioadă. Alteori, aștept o groază de timp până vine mașina. Atunci mă întreb, la ce bun să mergi cu un taxi, dacă vine peste 15 min.? Sunt cazuri când intru într-un taxi unde salonul este foarte murdar. Am impresia că duc saci cu cartofi chiar pe bancheta din față. Însă cel mai mult nu-mi place faptul xă mulți dintre șoferi fumează chiar în mașină”, punctează deranjat Mihai.

Serviciul taxi în alte țări văzut de moldovenilor

Patricia Dulgheru este o tânără din Moldova care și-a făcut studiile de licență la București. Tânăra povestește că acolo serviciul de taxi este mai operativ, însă tot nu este perfect. „Taximetriști din București sunt bine educați, operativi. Prețul normal aplicat de o companie per km este de 1.40 lei românești, dar sunt unele care cer până la 3.50 roni”, subliniază Patricia.

Totuși, dacă Parlamentul de la București a adoptat Legea Taximetriei, care reglementează activitatea mașinilor de taxi, la noi acest domeniu rămâne încă nesupus unor norme legale speciale.

Mariana Balaban, o tânără din Chișinău, care a vizitat orașul Istanbul din Turcia, spune că în mașinile de taxi de acolo, obligatoriu este și un contor și prețul îl stabilește taximetristul în funcție de distanța parcursă. „Pentru o călătorie cu taxiul, de la aeroport până la hotel am plătit 25 de euro. Ulterior am aflat că am achitat o sumă de două ori mai mare. Cu toate că poți citi reviste și că taximetristul se comportă bine, oricum sunt indignată de faptul că își permit să pretindă de la clienții străini sume exagerat de mari”, conchide tânăra.

Și administratorii companiilor de taxi au probleme

Ruslan Uja, administratorul unei companii de taxi din municipiul Chișinău, spune că în activitatea zilnică instituția se confruntă cu mai multe probleme. „Din anul 2006, de când am fondat compania, lupt împotriva persoanelor care prestează servicii de taxi ilegal. De mai multe ori am adresat sesizări Poliției Rutiere și Inspectoratului Fiscal, dar nimeni nu a mișcat niciun pai”, relatează indignat Uja. Când bărbatul și-a înregistrat compania avea doar 12 mașini, acum are peste 200. În cadrul instituției activează în jur de 300 de angajați. Costul celei mai ieftine călătorii este de 25 de lei.

Vasile Vizitiu este administratorul unei alte companii de taxi care activează timp de un an. Acesta spune că și-a început activitatea cu opt mașini și că în prima perioadă de existență este destul de dificil. „Din păcate, avem puține mașini și veniturile sunt foarte mici, de aceea nu-mi pot permite să mai angajez oameni pentru că nu voi avea de unde să le plătesc salariul. În compania noastră pentru o deplasare din centrul capitalei la aeroport, clientul va achita 65 de lei, iar pentru o călătorie dintr-un capăt al Chișinăului până în celălalt, persoana va plăti 40 de lei”, spune Vizitiu.

Conform datelor oferite de Camera de licențiere, pentru a obține licența de activitate până la un an, persoana juridică achită 1625 de lei, iar pentru o perioadă mai lungă, suma este de 3250 de lei. Dacă până în anul 2010 reprezentanții Camerei de licențiere mergeau în teritoriu pentru a verifica unitățile de transport, acum aceștia efectuează controale doar la plângerile parvenite de la consumatori.

În capitolul VI ( organizarea transporturilor în regim de taxi) al Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, nr. 854 din 28.07.2006, se stipulează că la finalizarea cursei, şoferul încasează plata pentru călătorie conform bonului de casă emis, care se înmânează în mod obligatoriu călătorului.