După înviere, Iisus Hristos a rămas pe pământ încă patruzeci de zile. În acest răstimp s-a arătat de mai multe ori. Aşa cum mărturisesc Evangheliile, Iisus nu era recunoscut de cei care I-au fost apropiaţi.
Femeile mironosiţe, consemnează Evanghelistul Ioan, L-au confundat cu grădinarul. „Ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că e Iisus (…) crezând că e grădinarul" (Ioan 20; 14-15). În drumul spre Emaus, Iisus a mers cu doi ucenici, care nu L-au cunoscut decât în momentul în care intrând să cineze cu ei a frânt pâinea, iar Luca ne spune: „Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască" (Luca 24; 16). Faptul că Iisus e cunoscut prin frângerea pâinii e mărturia că după înviere El se va face cunoscut oamenilor prin Sfânta Taină a Euharistiei (Împărtăşaniei), fiindcă El a făcut acelaşi gest ca la Cina cea de Taină „Luând El pâinea, a binecuvântat-o şi frângând le-a dat lor" (Luca 24; 30), apoi S-a făcut nevăzut din mijlocul lor.
La Ioan, în capitolul 21, ni se povesteşte cum Apostolii erau la pescuit. Petru, Ioan, Natanael, fiii lui Zevedeu, Toma şi alţi doi ucenici. Iisus vine pe malul apei şi le spune în ce parte să arunce mreaja. Iar Ioan i-a spus atunci lui Petru „Domnul este!", iar Petru s-a îmbrăcat şi s-a aruncat în apă. Când au ajuns la mal Iisus îi aştepta şi le-a spus: „Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul" (Ioan 21; 12). Însă, simplul fapt că ar fi vrut să întrebe, ne demonstrează că Iisus era schimbat.
Trupul lui Iisus era un trup nou, duhovnicesc, dar totuşi acelaşi trup. Deşi a trecut prin piatra de la mormânt şi prin uşile încuiate, trupul Mântuitorului nu era duh, sau vedenie. Când se arată ucenicilor îi spune lui Toma: „Pune degetul tău în coasta Mea" (Ioan 20; 27). O altă dovadă e că după înviere Iisus a mâncat: „Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure cu miere şi luând a mâncat înaintea lor" (Luca 24; 42-43).
După patruzeci de zile de la înviere, i-a dus pe ucenici înspre Betania şi acolo, binecuvântându-i, S-a înălţat la cer. Înălţarea Domnului la cer e totodată înălţarea firii umane pe care Hristos a restabilit-o şi restaurat-o în persoana Sa. De acum Hristos Se face cunoscut prin Tainele instituite de El şi prin învăţătura lăsată. Sfintele Taine şi învăţătura sunt strâns legate. Fericitul Augustin spune: „Biserica lui Hristos este comunitatea sfinţiilor în care se învaţă drept Evanghelia şi se administrează corect Tainele". Nici Tainele fără învăţătură şi credinţă nu sunt de folos, dar nici învăţătura fără Sfintele Taine nu e mântuitoare. E ca şi cum omului ca să se înmulţească i-ar fi de ajuns învăţătura despre cum se fac copiii, fără vreun act săvârşit de om şi asistat de Dumnezeu.
Odată cu Cincizecimea (Pogorârea Duhului Sfânt) este instaurată Biserica lui Hristos. Sau cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, Biserica s-a născut în mod virtual pe cruce şi s-a consfinţit la Cincizecime. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că sângele şi apa, care au curs din coasta Mântuitorului pe cruce, sunt Botezul şi Împărtăşania.
Câte sunt Tainele instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care e diferenţa dintre ele şi celelalte slujbe ale bisericii, cât de importantă e administrarea lor, constituie subiecte aparte. Deocamdată să nu trecem cu vederea marele şi luminosul praznic al Înălţării Domnului la cer.
