Cu alte ocazii am vorbit deja despre faptul că nu atât tortura se evidențiază în răstignirea Fiului lui Dumnezeu, cât mai ales umilința. Tortura a fost aplicată de-a lungul istoriei multor bărbați de vârsta lui Iisus, însă umilirea, scuiparea și pălmuirea Celui care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat sunt momente cumplite care subliniază și diferențiază jertfa Mântuitorului de alte sacrificii din istoria umanității. Cum spunea și Nicolae Steinhardt: e incomparabilă moartea lui Socrate cu cea a lui Iisus. În timp ce filosoful moare înconjurat de ucenici, Iisus moare dezbrăcat și umilit.
Am vorbit în repetate rânduri și de discuția dintre Iisus și Pilat, mai ales despre momentul în care Iisus îi spune: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus." Însă mai puțin se discută despre ceea ce a spus mai departe: „De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are." (Ioan 19; 11).
Întotdeauna oamenilor le este mai la îndemână să decupeze din context ceea ce le convine. Spunem: „și ne iartă nouă greșelile noastre" așteptând asta, dar mai puțin ne concentrăm pe continuare: „precum și noi iertăm greșiților noștri". De aceea de mintea noastră s-a prins mai ușor prima frază din răspunsul dat lui Pilat. E o putere rânduită de sus, așa trebuia să se întâmple, era planul din veci al lui Dumnezeu ca Iisus să moară pentru păcatele noastre. Nu am avea nici o putere dacă nu ne-ar fi dată de sus de la Dumnezeu – Tată, Fiu și Duh Sfânt. Înțelegem fără nici o greutate nu doar diferența colosală dintre Dumnezeu (Iisus) și om (Pilat), ci și supremația cuprinsă în fraza rostită.
Însă, de multe ori, pierdem din vedere un aspect esențial cuprins în a doua frază: cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are. Puterea pe care un om o primește de sus, indiferent de ce tip este ea, nu e un prerogativ de care omul dispune după bunul plac. De la episcop la director de fabrică, de la miniștrii și judecători la consilierii locali din primăria satului – orice om e responsabil de faptele sale. Iisus nu îi spune lui Pilat: n-ai nici o vină, stai liniștit! sau tu trebuie să duci la bun sfârșit planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Ci îi spune: și tu ai păcat, dar nu atât de mare ca al celui care M-a adus legat înaintea ta.
Dacă am accepta că Pilat doar a împlinit un rol necesar, ar trebui să acceptăm și faptul că Iuda a ajutat cel mai mult ca noi să fim mântuiți prin răstignirea și învierea Domnului. Însă lucrurile sunt întotdeauna mai complexe și nimic nu scuză abuzul de putere al lui Iuda, ca apropiat al lui Iisus, sau al lui Pilat. Arhiereii oricum urmăreau să Îl prindă pe Iisus, forțând putem spune că și un trecător putea să meargă și să le ceară bani arhiereilor ca să le dezvăluie unde e Iisus.
În toate relele din jurul nostru există înlănțuiri de cauze și decizii. Și toți cei implicați au puterea de a schimba sau de a duce mai departe. De la Iuda, la Ana, la Caiafa, la Pilat. Dacă știm contextul istoric de atunci, știm și faptul că Pilat se temea de răscoale și că o decizie potrivnică Sinedriului îl putea costa viața. Însă, chiar și cu prețul vieții, deși nu ar fi reușit să împiedice răstignirea, ar fi putut să nu fie părtaș.
