Ceea ce până mai ieri se credea a fi simple speculaţii de presă, joi a devenit realitate – consilierii comunişti ai CM de la Bălţi au votat organizarea, pe 9 septembrie, a unui referendum local privind extinderea autonomiei municipiului. Ştirea a „pus pe treabă” întreaga presă. Au reacţionat operativ şi reprezentanţii AIE. Premierul Vlad Filat, de regulă rezervat, de data asta a solicitat chiar implicarea instituţiilor de forţă. Ceea ce s-a întâmplat joi la Bălţi era de aşteptat şi nu trebuia să fie o surpriză pentru presa din RM, dar nici pentru premierul V. Filat. Ei bine, nu cred că SIS-ul ar trebui să se „implice” prea mult în activitatea consiliilor municipale şi comunale doar dacă e pusă în joc unitatea teritorială a ţării. Aici şi acum se pare că avem anume această situaţie. Nu cred însă că SIS-ul e pregătit pentru aşa ceva. Deputaţii lui Filat şi Voronin au decapitat frăţeşte SIS-ul, dar n-au numit alt şef în loc, ca să facă deplin funcţională respectiva instituţie…
Să ne amintim cum s-au pornit procesele separatiste în stânga Nistrului în anii 1989-1990: primul oraş care a cerut „extinderea autonomiei” a fost Râbniţa, apoi a urmat Tiraspolul. Să reţinem: şi la Râbniţa, şi la Tiraspol procesele separatiste au fost iniţiate şi promovate de comunişti. Revendicările lor erau atunci la fel de modeste, ca şi ale comuniştilor de azi, de la Bălţi. Aici e pericolul: le dai un deget şi ei îţi vor muşca mâna. Situaţia e cu adevărat gravă, pentru că suntem puşi în faţa unei acţiuni separatiste îndreptate împotriva unităţii teritoriale a RM. Repet, exact aşa au început-o în 1989 şi comuniştii de la Tiraspol şi au creat R. Moldova o problemă enormă, din a cărei cauză drumul ei spre UE devine tot mai problematic. Numai acest „simplu fapt” e suficient ca să pună din nou problema interzicerii PCRM, nu numai a simbolurilor comuniste!
Prima întrebare pe care şi-o pun cetăţenii simpli în legătură cu evenimentul de la Bălţi e următoarea: cum de s-a ajuns la o asemenea situaţie şi cine e vinovat de aceasta? Vinovatul e acelaşi – cercurile imperiale ruseşti care au creat în 1990 republica moldovenească nistreană. Asemenea acţiuni însă nu se fac fără complicitatea activă a presei comuniste care manipulează societatea şi o pregăteşte în direcţia dorită de separatişti.
Îmi cer scuze de la cititor, dar sunt obligat să mă autocitez. Pe 5 iunie a.c. publicam în TIMPUL articolul „Marchel creează o nouă republicuţă cu capitala la Bălţi”, iar pe 25 iunie articolul „RM cu o capitală la Bălţi, una la Comrat şi una la Moscova”, în care îi reproşam unui post TV uşurinţa cu care foloseşte sintagma „Bălţii, capitala de nord a Moldovei”. Demonstram în aceste materiale că „avem de-a face cu o mostră clasică de manipulare şi de spălare a creierelor, publicului i se induce convingerea că există „capitala de nord”, „capitala de sud”, „capitala de centru”… Un rol deosebit l-a jucat în opera de manipulare a publicului televiziunea NIT. NIT-ul a fost închis, el însă e ca Lenin: a murit, dar cauza lui trăieşte. Are şi urmaşi demni care fac (un pic mai „delicat”) ceea ce a făcut NIT-ul ani de zile la rând. Prin „analiştii” invitaţi în studio şi prin politica lor editorială, aceşti urmaşi ai NIT-lui îi transmit zilnic opiniei publice mesaje „discrete”, „subliminale” care încurajează poftele separatiştilor de la Bălţi. Sâmbătă, într-o emisiune dedicată deciziei CM de la Bălţi, invitatul unei asemenea televiziuni, deputatul comunist G. Petrenko, celebru prin agresivitatea, intoleranţa şi ura faţă de liderii AIE, i-a numit pe aceştia neofascişti, iar ceea ce se întâmplă astăzi în RM – fascism. E prea din cale afară! Moderatorul emisiunii a încercat foarte stângaci şi neconvingător să-i ceară argumente dezlănţuitului comunist, dar n-a reuşit, fiindcă, potrivit politicii editoriale a acestei televiziuni, nu trebuia să reuşească. În fine, dacă separatiştii de la Bălţi vor reuşi să clatine corabia statalităţii RM, o parte din merit îi va reveni presei comuniste şi procomuniste, adică acelei prese care are un scop bine fixat: să ajungă să scrie cu kappa denumirea oficială a acestui stat – Republika Moldova.
S-ar putea că acest articol să nu placă unora. E ceva firesc. Acestora însă le adresez un îndemn: polemizaţi cu ideile mele, nu cu mine.
