Opinii și Editoriale

Inca un fs de presa sau de ce presa noastra na?ionalae presa de cartier

Scriam recent despre slabiciunea unor institutii de presa fata de fasurile lui Voronin. Din pacate, batranul taliban nu este singurul furnizor de fasuri pentru unele copchile care cred ca jurnalismul incepe si se termina odata cu ele, ca meseria de ziarist se reduce la arta de a pune intrebari infantile si de a tine bine fixat microfonul langa gurita sursei zapacite si oripilate de adancimea intrebarii. Mai exista un „fas” in politica moldoveana, care se numeste „Partidul Social Democrat in frunte cu liderul Dumitru Braghis”.

Acest partid, constituit din othodurile mai multor partide, batute mar sub semnul gloriei electorale, trecut prin toate metamorfozele posibile, care baga milioane ca sa se mentina la fundul clasamentului, a dat recent un semnal ca el mai exista si ca chiar este, alaturi de PCRM, cel de-al doilea partid de opozitie din RM. Ptiu, sa nu-i fie de deochi! Si asta nu e singura perla ce a decolat din gura „liderului PSD, D. Braghis”. Dupa aceasta a mai zburat una: „Intre PSD si PCRM exista „diferente cardinale”. „PCRM a devenit un partid al revansei, care vrea sa se razbune pe cei care l-au debarcat de la putere, spre deosebire de PSD, care este un partid al reformei, al renasterii nationale”.

Chestia asta cu „PSD, partid al renasterii nationale” e pur si simplu geniala! Braghis produce un fas de zile mari si presa noastra il inghite imediat, fara sa se intrebe, de exemplu, daca si ideea electorala a lui Braghis de a vinde Transnistria rusilor face parte din programul de „renastere nationala al PSD”, si daca, in acest program de „renastere nationala”, limba oficiala a RM se numeste „limba moldoveneasca” sau „limba romana”. Dumitru Braghis mai… comite o judecata politica adanca: „PSD este un partid de alternativa pentru cei care s-au dezamagit atat in PCRM, cat si in AIE”. Asadar, PSD ar trebui sa-si schimbe denumirea din PSD in PD, adica Partidul Dezamagitilor. E adevarat, aici pot aparea unele conflicte cu un alt PD – Partidul Democrat al lui M. Lupu. Nu-i nicio problema insa, pentru ca un partid de opozitie, bataios cum e Partidul Dezamagitilor, trece si peste asta!

Si, ca sa vedeti, cinstite fete, fasul acesta a fost luni mai ca nu principala stire politica a zilei, adumbrind alte evenimente, cu adevarat importante!

Vreun carcotas neogoit ar putea sa-mi reproseze: „Daca-s fasuri, de ce si dumneata le acorzi atata atentie?”. Raspund: pentru ca sa explic fenomenul si sa incercam sa-l eradicam, vorba cronicarilor nostri medievali.

Si mai am a spune ceva, sa nu fie cu suparare din partea copchilelor vizate. Cand, saptamana trecuta, presedintele Traian Basescu se intretinea cu distinsa doamna Raisa Vieru la Cimitirul Central din str. Armeneasca, una dintre aceste reporterite l-a intrebat pe Basescu cu o voce (simulata) sugrumata: „Domnule presedinte Traian Basescu, ce i-ati spune lui Grigore Vieru, daca astazi ar fi viu?”. B-r-r-r. Si parca asta ineptie profesionala nefiind de ajuns, harnica reporterita l-a mai atacat o data pe Basescu, acesta fiind deja in masina: „Domnule presedinte Traian Basescu, din cate poezii a scris Gr. Vieru, care este preferata dumneavoastra?”. Iaca-asa: Spune, Traianica, sa stie toata lumea, cine ti-e… „preferata”! Pui capul in pamant de rusine si taci, ca nu cumva sa afle cineva ca esti si tu ziarist…

Am evocat acest episod nu dintr-o pornire malitioasa. Exista o problema in presa noastra (inclusiv, sau poate indeosebi, in presa scrisa): din motive obiective (financiare), institutiile de presa n-au corespondenti in teritoriu si singurul „teatru de razboi” de unde sunt „recoltate” stirile e centrul orasului Chisinau. Astfel, pretinsa noastra „presa nationala” este in realitate „presa de cartier” – si ca tiraj, dar si prin continut. Bineinteles, in situatia data orice fas devine „stire de presa” si orice „popa din Rudeni”, vorba lui Toparceanu, „capata maretie de simbol”. Marile probleme sociale, morale, culturale s.a.m.d., care preocupa mai bine din jumatatea acestei tari, nu-si gasesc oglindire in presa noastra cea… „nationala”. Noi, cei de la TIMPUL, incercam sa „acoperim”, macar in editia de vineri, intreg teritoriul R. Moldova. Intelegem insa ca nu e suficient. De aceea, am angajat deocamdata trei reporteri care vor activa in trei regiuni (de nord, centru si sud). Daca suntem tara, trebuie odata si odata sa depasim conditia si statutul de „presa de cartier”. Statul nostru, daca ar fi condus de lideri (nu numai de partid, dar si nationali), ar trebui sa realizeze ce am eu in vedere…

Cred ca prin aceste explicatii, carcotasii vor intelege de ce mi-am permis si eu sa popularizez fasul numit „PD”, adica „Partidul Dezamagitilor”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.