Alianta a castigat voturile cetatenilor luptand impotriva Partidului Comunistilor – formatiune care a guvernat opt ani, proslavindu-se prin mari abuzuri, delapidari, dosare la comanda etc. Dupa ce Alianta pentru Integrare Europeana s-a vazut la putere, lupta s-a transformat in… negocieri in numele interesului national cu partidul, pe care in campania electorala ei l-au numit „odios, condus de lideri criminali”. Cunoscut lucru, la unii politicieni de-ai nostri „interesul national” e atat de mare, incat uita si de popor, si de tara, si de promisiunile facute in electorala.
Nu prea inteleg cum se poate sa urci in ring luptator hotarat, ca apoi sa imbraci „fustita de balerina” si sa… negociezi cu odiosii lideri. Le cedam comunistilor totul, fiindca (spun unii) asta e „practica europeana”. Adica, opt voturi pentru Lupu ar spala de grelele pacate tot Partidul Comunistilor. Gata, nu mai sunt abuzuri, delapidari, dosare – suntem parteneri. E o varianta cunoscuta. Despre care demnitate mai pot vorbi cei care au fost numiti in tot felul de catre Voronin, chiar si „jitai nesoversennoletnie”? Mai era loc de negocieri dupa asemenea insulte?
Unde sunt „asii din maneca” promisi, unde e miraculoasa „cararusa juridica”? Diacov a dezvaluit „secretul” care il cunostea toata lumea: „Au fost mari ispite din partea comunistilor”. Altul a vorbit despre demnitate, adica, demnitatea inseamna in genunchi in fata lui Tkaciuk si Reidman? Si alt domn a mers sa negocieze cu „pasol nahren, patan”. Cineva, cum spunea Voronin, „se ascundea la cerdac”, dar a fost si el sa „ofere garantii”. Numai unul n-a fost, ca el a negociat direct cu tarul Medvedev inscaunarea noului domnitor moldovean. Nu stiu, poate n-am dreptate, dar merg asa in troleibuz si meditez, deja douazeci de ani. Ma uit cine urca, cine coboara, cine pe usa din fata, cine pe usa din spate. Unul iese la statie, altul sare din mers. Unul coboara singur, altul ia cate un sut la coborare, ca ajutor!…
Merg mai departe. Merg si raman optimist, doar mi-a promis Alianta!…
