Acum în unele orașe, cu chiu cu vai, dar se încearcă incluziunea socială la etapa preșcolară. Un astfel de exemplu îl întâlnim și într-o grădiniță din orașul Orhei. Aici, pe lângă copiii tipici, se bucură de drepturi și de o viață decentă și cei cu cerințe educaționale speciale. În restul republicii însă sunt încă mulți astfel de copii pentru care incluziunea rămâne doar un vis.
Grădinița nr. 12 din Orhei este frecventată zilnic de peste 200 de copii, dintre aceștia aproape 50 sunt cu cerințe educaționale speciale (CES). Printre ei o găsim și pe fiica Victoriei Juncu. Fetița are doar cinci ani și acuză probleme grave de auz. Ca să-i ofere copilei posibilitatea să audă cândva, femeia împreună cu soțul și cu o altă fiică, s-au mutat cu traiul în oraș. Ulterior, bărbatul a plecat la muncă peste hotare ca să poată asigura cheltuielile necesare, iar ea a rămas să urmărească cum micuța lor descoperă sunetele.
„O parte din auz fetița n-o să-l poată recupera niciodată. Ea trebuie să poarte aparate auditive la ambele urechi. Am dus-o la un internat specializat din Bălți, unde învăța doar limbajul semnelor și nu făceau exerciții ca să recapete câtuși de puțin auzul. Când am văzut acest lucru am transferat-o la Orhei, iar aici progresul este vizibil, chiar dacă frecventează grupa de doar două luni”, susține Victoria. Totodată femeia se arată mulțumită că specialiștii lucrează cu micuții individual, iar pentru ca rezultatele să fie mai rapide, ea exersează cu fiica și acasă. În ultimul timp, fetița a început să zâmbească și să se joace cu semenii săi, lucru care o face nespus de fericită pe mama sa.
S-a făcut chinetoterapeut de dragul copilului
La aceeași grădiniță am găsit o altă mamă. Ca și mulți alți părinți care au copii cu CES, Elenei Doroș îi era greu să se angajeze undeva la serviciu. Grija de copil îi lua practic tot timpul, de aceea, fiind asistentă medicală de specialitate, directoarea grădiniței din Orhei i-a propus să se specializeze pe chinetoterapie și masaj. În acest mod femeia a găsit modalitatea să aibă un salariu și totodată să fie alături de copilul său. „Fiecare micuț are parte de masaj și chinetoterapie în timpul zilei. Acestea îi ajută foarte mult. Cel mai important e ca cei cu nevoi speciale să te accepte, după asta este destul de ușor de lucrat cu ei. Lor tot le plac jocurile și atenția și nu trebuie să fie izolați de restul, iar exemplul acestei grădinițe demonstrează acest lucru”, se arată convinsă orheianca.
Elena Doroș, chinetoterapeut
În sala unde Elena își desfășoară activitatea sunt câteva mese pentru masaj, mingi speciale pentru exerciții, saltele moi pentru joacă, un bazin cu bile de diferite culori și neapărat multă energie pozitivă. Specialista spune că acest lucru contribuie la progresele copiilor cu CES.
„Lupta” cu reticența părinților copiilor tipici
Incluziunea în grădinița nr. 12 a început încă de la deschidere, deoarece prin ordinul ministerului au fost introduse și două grupe logopedice, în anul 1984. Emilia Știrbu, directoarea instituției, susține că de atunci și până în 2010, printre copiii cu deficiențe verbale au nimerit și copii cu sindromul Down, cu retard mental etc. „Acest lucru s-a întâmplat, deoarece părinții erau conștienți că micuții lor au probleme și nu le-a fost rușine să-i scoată din casă. Au fost cazuri când au venit unii părinți ai copiilor tipici și mi-au zis: doamnă director, eu știu că aveți în grădiniță copii cu nevoi speciale, iar eu categoric nu vreau ca odorașul meu să nimerească în grupa respectivă! Eu însă le-am răspuns că în acest caz poate să-și caute loc în altă grădiniță. În cele din urmă ei și-au lăsat copilul la noi și după asta n-au mai apărut asemenea probleme”, comunică directoarea.
În prezent, din cei 47 de copii cu CES din instituție, mai mult de jumătate au dizabilități mentale și fizice, iar restul sunt cu probleme locomotorii și logopedice.
„Părinții țin copiii cu nevoi speciale „priponiți” după sobă”
Potrivit datelor UNICEF Moldova, dacă în 2005 în țara noastră rata de acces a copiilor la programele de educație preșcolară era de circa 70 la sută, până în 2014 acest indicator a crescut cu încă 15 la sută. Totodată, în 2001 doar puțin peste un procent din copiii cu CES aveau posibilitatea să meargă la grădiniță, anul trecut indicatorul arăta că deja 40 la sută se puteau bucura de acest drept.
Sergiu Rusanovschi, reprezentantul UNICEF Moldova, a declarat că părinții care au copii cu cerințe educaționale speciale înțeleg foarte bine că micuții lor trebuie să frecventeze grădinița. „În 2014, mai mult de 90 la sută dintre ei au spus da, atunci când au fost întrebați dacă odraslele lor trebuie să fie integrați în instituțiile de educație generală. Asta înseamnă că mai puțini astfel de părinți sunt dispuși să-și abandoneze copiii în instituții rezidențiale”, consideră Rusanovschi.
Chiar și în aceste condiții specialiștii din domeniu spun că încă mulți copii cu nevoi educaționale speciale rămân neidentificați, deoarece familiile nu sunt suficient de bine informate și nu cunosc ce prevede cadrul legal. „Părinții s-au obișnuit să țină copilul „priponit” după sobă ca să nu-l vadă nimeni. Ei oricum vor apărea mai târziu, când vor trebui să meargă la școală, însă nu vor fi pregătiți să facă acest pas important. Noi dorim să ajutăm acești părinți să înțeleagă că mereu sunt soluții”, a menționat Ana Ivanov, șefa Serviciului de Asistenţă Psihopedagogică din Orhei. Ea consideră că ar trebui să fie o hotărâre de guvern care ar prevedea ca de bugetul pentru educația incluzivă, în cadrul învățământului preșcolar, să nu se atingă nimeni și doar atunci eforturile vor da roade. „În caz contrar, la noi managerii de instituții redirecționează banii pentru alte lucruri și nu se face nimic pentru incluziunea copiilor”, se arată convinsă Ivanov.
Moldova s-a obligat să respecte drepturile persoanelor cu dizabilități
În urma unor controale efectuate în grădinițele din țară, s-a constatat că în multe dintre ele copiii dorm câte 2-3 pe un pat și că meniul este foarte sărac. Un copil mănâncă astăzi de doar 16 lei pe zi. Prin urmare, specialiștii afirmă că atâta timp cât nu vor fi rezolvate aceste probleme vitale, programele de incluziune socială a copiilor cu CES nu-și vor face loc în restul instituțiilor preșcolare din țară.
În 2010, Parlamentul R. Moldova a ratificat Convenţia cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Prin acest act autorităţile şi-au asumat angajamentul să protejeze şi să asigure respectarea tuturor drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi să le asigure condiţii adecvate de trai. În realitate însă, experții în domeniu bat alarma și spun că mulți copii cu dizabilități din R. Moldova nu au posibilitatea să meargă la grădiniță sau la școală pentru că multe instituții încă nu corespund cerințelor.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, la care şi țara noastră este parte, prevede că statele părţi recunosc că pentru copiii cu handicap fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă împlinită şi decentă, în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii. „Chiar dacă datele arată un progres în acest domeniu, situația rămâne oricum critică”, concluzionează cei care luptă pentru drepturile copiilor în țara noastră.
Potrivit datelor UNICEF, din 2011, numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale în școlile generale a crescut de la 1600 la 9000. Totodată, pe parcursul acestei perioade numărul de copii cu dizabilități în școli auxiliare și speciale a scăzut de la 2549 la 1538.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
