Editorial

Indiferent cine a câştigat alegerile…

1. Dacă pierde Dorin Chirtoacă şi câştigă Igor Dodon, nu trebuie să dăm vina pe electorat că e „prost”, că „nu vrea democraţie” şi „nu se poate despărţi de comunism”. Vina o poartă politicienii, nu alegătorii.

2. Dacă iese câştigător Dodon, nu Chirtoacă a pierdut alegerile în Chişinău, ci Alianţa pentru Integrare Europeană şi personal liderii ei, Vlad Filat, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu.

3. Indiferent cine a câştigat alegerile în Chişinău, Chirtoacă sau Dodon, societatea nu mai poate evita discuţia sinceră şi principială a unor chestiuni ce ţin de statutul şi modul de funcţionare a partidelor şi finanţarea acestora. Societatea moldoveană se va mişca înainte şi electoratul va vota „cum trebuie” doar atunci când partidele vor fi scoase din proprietatea privată a liderilor acestora şi vor fi transformate în instrumente democratice de exprimare şi valorificare a voinţei politice a societăţii.

4. Indiferent dacă pierde sau câştigă Chirtoacă, Partidul Liberal are nevoie urgentă de reformare la vârf. Nu vreau să spun că liderul PL ar fi o frână, dar toată lumea vede că nici locomotivă nu e…

5. În cazul în care Chişinăul e pierdut, cel mai prost lucru pe care ar putea să-l facă forţele democratice, anticomuniste e să lase „aripile în jos” şi să se comporte la fel de lamentabil, laş şi ticălos, cum s-au comportat după 25 februarie 2001. Înfrângerea lui Chirtoacă ar trebui să fie o lecţie care trebuie învăţată rapid şi care trebuie să servească drept semnal pentru mobilizarea generală a electoratului pentru următoarele bătălii.

6. În cazul când câştigă Chirtoacă, trebuie să se întâmple exact acelaşi lucru.

7. Indiferent cine câştigă şi cine pierde, societatea trebuie să realizeze că în R. Moldova s-a instaurat o „democraţie specifică, moldovenească”. Adică, o parodie periculoasă la democraţia veritabilă – legile nu funcţionează, societatea civilă e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, iar chiar dacă mai există nişte „insuliţe de societate civilă”, ele sunt controlate de străinii din exterior şi de Puterea din interior. Nu există la moment o sarcină mai importantă şi mai urgentă decât crearea unei societăţi civile libere şi eficiente.

8. Indiferent cine pierde şi cine câştigă alegerile, toate dezvăluirile făcute de candidaţi în campania electorală trebuie să devină obiect de dezbatere în sala de judecată. Dacă şi de data aceasta dosarele vor fi îngropate, credibilitatea partidelor şi a politicienilor – care şi aşa nu este prea ridicată – va coborî la cota zero.

9. Indiferent cine va pierde şi cine va câştiga alegerile, unul dintre subiectele care trebuie dezbătute de urgenţă de societate este cel legat de implicarea preoţimii (a unei părţi a ei) în politică. Nu ne putem preface în continuare că nu vedem că o parte a preoţimii a devenit o problemă pentru R. Moldova. Această parte a preoţimii astăzi nu se mai mulţumeşte nici chiar cu statutul de arbitru, ci devine un jucător politic activ, agresiv, promovând politici, filozofii şi viziuni deschis antiguvernamentale şi antistatale, care subminează independenţa R. Moldova şi o readuc total în sfera de interese a Rusiei. (Apropo, în acest context: peste câteva luni se pregăteşte o „vizită istorică” a patriarhului rus în R. Moldova, ce are scopul de a consacra definitiv R. Moldova drept „spaţiu spiritual pravoslavnic rusesc”. Cum se pregăteşte de această vizită Mitropolia Basarabiei? Dar partidele politice care declară programatic că apără independenţa şi securitatea R. Moldova?)

10. Indiferent cine va pierde şi cine va câştiga alegerile, „dosarul identitar” al R. Moldova nu mai poate fi lăsat ascuns să se prăfuiască pe poliţele pragmatismului nostru politic. Fără o adevărată revoluţie, curajoasă, în viziunile noastre „statale”, în abordarea statutului factorului etnic în viaţa noastră politică, R. Moldova va rămâne ostatica şi victima „votului etnic”. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *