Înduioșatul călău
De parcă noi am fi uitat că anii de guvernare comunistă (2001-2009) au fost anii de dispreț total față de demnitatea umană și drepturile fundamentale ale omului, anii când presa și jurnaliștii au fost umiliți, înjosiți, persecutați, loviți cu ranga în cap.
Călăul-șef, generalul Voronin, pe atunci nu se înduioșa. Lovea cu cruzime. Lista victimelor e lungă: Catalan TV, Antena C, Timpul, Vocea Basarabiei ș.a.m.d., oameni aruncați în stradă, destine mutilate…
Azi, călăul se înduioșează: neavând acces la trunchi, a legat o floare la secure și luptă pentru libertatea de exprimare a jurnaliștilor.
Să nu uităm însă: călăul n-a acționat singur, ci în devălmășie cu o ceată de „asistenți”: unii îi ascuțeau securea, alții așezau trunchiul. Azi anume dintre aceștia apar la televizor și luptă pentru deontologia jurnalistică și libertatea presei!
Unul dintre ei e Corneliu Mihalache, pe timpul călăului-șef, Voronin, mai marele peste Audiovizual și redactor-șef al imundei gazetuțe a comsomoliștilor „Plus”.
Altul e Alexei Tulbure, ambasadorul de tristă faimă al lui Voronin în Europa și America, antiromân de rasă.
Altul e Vasile Năstase, „deontologul” care trimis de Roșca, a intrat în colectivul de jurnaliști de la EuroTV ca un bulihar hămesit într-un cârd de pui. Lumea nu a uitat cum acest „deontolog” și „ideolog” al „mâinilor curate”, îi promova pe comuniști și măcelărea presa democratică la emisiunile de la Euro TV.
Mai sunt și alții, reciclați și ei și revopsiți în verde sau albastru. Atunci, aceștia nu se solidarizau cu breasla care făcea mitinguri de protest, ci sorbeau cafele în liniștea birourilor din clădirea Parlamentului, căreia, mai apoi, călăul-șef i-a dat foc, supărat că a pierdut alegerile.
Azi, acești foști „asistenți” ai lui Voronin, lovesc în aceiași jurnaliști, ca și pe timpul când acesta era călăul-șef al presei. Azi, ca și ieri: aceleași măști, dar altă piesă. Iar fostele victime ale călăului-șef și ale foștilor (și actualilor!) lui „asistenți” tac. De ce tac? Cred că nu va reveni călăul-șef? Să nu ne jucăm cu chibriturile în benzinărie: acesta poate reveni. Dacă eu, tu, el, noi, ei, ele vom tăcea, cu siguranță va reveni.
Va reveni, dar nu va mai fi ca azi – înduioșat și cu o floare roșie la secure.
Fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014