Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.(…)" (Matei 14; 14-22)
Această înmulțire miraculoasă a pâinii e parte din visul oricărui popor. Pâinea e extrem de importantă, chiar și în politică cei care pot asigura pâinea pentru oameni au de câștigat. Dar Iisus nu înmulțeşte pâinile ca să câștige mulțimile. De vreme ce atâta putere de oameni L-a urmat în acel loc pustiu, înseamnă că ei erau deja convinși de Iisus.
Și totuși această minune trebuia să aibă și un rol pedagogic. Pentru că fiecare gest al lui Iisus Hristos a însemnat mai mult. Ne spune Matei că Iisus a binecuvântat și frânt pâinea pe care a dat-o ucenicilor să o împartă. Când auzim de frângerea pâinii nu putem să nu ne gândim la euharistie (împărtășanie). Înmulțirea pâinii e prefigurarea Sfintei Împărtășanii care se dă tuturor, ajungând tuturor, fără să se sfârșească. Iar faptul că apostolii o dau mai departe sugerează de pe acum învestirea în preoție a unor aleși care vor da poporului sfintele taine.
La evanghelistul Ioan, după hrănirea oamenilor, Iisus le spune celor prezenți că El este pâinea vieții și că cine nu va mânca trupul Său nu va avea viață în el. Vă recomand tuturor celor care aveți o Biblie la îndemână să citiți după acest articol capitolul 6 din Evanghelia după Ioan pentru că acolo e pe deplin mărturisit sensul acestei înmulțiri și tot acolo e foarte clar scris că ceea ce a spus Iisus nu avea sens figurativ. Ba chiar se menționează că mulți oameni s-au tulburat de cuvintele Lui și s-au întors la casele lor. Chiar și apostolii mărturisesc că acele cuvinte sunt prea grele pentru ei.
Iisus totuși le-a spus limpede: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Ioan 6; 54).
Și știm prin aceste cuvinte că noi toți, când ne împărtășim, suntem părtași la înmulțirea pâinii, dar nu a celei trecătoare, ci a celei veșnice care e Iisus Hristos și care ni se dă nouă de El (Cel care dă și ni se dă!) prin preoții care au moștenit de la apostoli, prin succesiune neîntreruptă, harul preoției.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
