La acea întâlnire a fost prezent şi Oleg Krasnov. Krasnov a fost invitat de nenumărate ori la emisiuni de radio, la TV, la reviste – româneşti. Nu a fost dat la o parte pentru că vorbeşte şi scrie ruseşte în Moldova. Normal nu ar avea de ce se plânge. De fapt, Krasnov nici nu se plânge. El atacă. Am fost şocat să-i văd comentariile sub un anunţ despre lansarea ultimei cărţi a lui Dumitru Crudu, Oameni din Chişinău. Krasnov îl face pe Dumitru Crudu „sătean” şi dă de înţeles că n-ar avea voie să scrie despre Chişinău pentru că e născut la Ungheni şi că „человек, который большую часть жизни прожил в Унгенах, Румынии и Грузии, может чего-то не понять” (Un om care o mare parte din viaţă a trăit la Ungheni, în România şi în Georgia poate să nu înţeleagă chiar totul). La răspunsul poetei Diana Iepure că Dumitru Crudu e în Chişinău din 1985, Krasnov spune, mai mult decât arogant, că degeaba e în Chişinău din 1985, pentru că e printre săteni ca şi el.
Deşi nu se întind în multe fraze, replicile lui Krasnov sunt acide şi conţin afirmaţii dure. Chişinăul ar fi devenit acum un sat şi toţi „ai noştri” au plecat, inclusiv intelectualii moldoveni, pe lângă cei ruşi şi evrei. „Noi am pierdut oraşul” – concluzionează Krasnov. Şi putem deduce de aici că am pierdut oraşul din cauza unor săteni ca Dumitru Crudu, care „paşte vacile în oraş”.
Fără multă vorbărie, Krasnov reuşeşte să-i jignească atât pe intelectualii români din Chişinău, cât şi pe scriitorul Dumitru Crudu, ale cărui piese de teatru sunt traduse şi jucate în peste zece ţări. Străinilor nu li s-a părut chiar aşa de „sătean”, din contra, de exemplu, scriitorii braşoveni şi acum se mândresc că Dumitru a făcut facultatea la Braşov şi îl consideră scriitor braşovean. Cu toate că e născut la Ungheni – un amănunt de neiertat pentru Oleg Krasnov.
Ştim cu toţii cum se făceau repartizările pe timpul URSS. Cu cât mai mult pupai în c.. partidul – cu atât erai mai bun. Şi locul tău era la Chişinău. Dacă nu – erai trimis la „păscut vaca”. Cei care-l pupau – erau de-ai lor, erau profesionişti, înţelegem de la Krasnov. Noi – nu.
Krasnov dă o replică şi mai tare la sfârşitul „discuţiei” de sub afişul volumului lui Dumitru Crudu: în ’89-’92 ar fi început pogromurile în Moldova. Pogrom înseamnă „Ucidere în masă a membrilor unui grup naţional minoritar, organizată de elemente naţionaliste, şovine”. Poftim? Cine pe cine a omorât în ’89-’92? După câte ştiu eu, în acei ani ne-am redobândit independenţa şi limba şi nicio minoritate din Moldova n-a fost ucisă în masă. Şi nu doar în masă, ci nicicum, nici în particular.
La „porumbelul” cu pogromul Krasnov îşi termină comentariile. Nu e prima oară când atacă absolut lejer intelectualii români din Chişinău. Nu ştiu cât de mândri de Krasnov sunt ruşii. N-aş crede că foarte mândri, pentru că am prieteni şi cunoscuţi printre ruşi. Care totuşi vorbesc româneşte. Îl amintesc doar pe Oleg Panfil, pe care îl respect foarte mult pentru promovarea culturii române în Rusia prin traduceri. Lui Oleg Panfil nu-i este ruşine că noi, moldovenii, am fi „nişte văcari”.
Krasnov nici nu e atât de „krasnîi” cum pare. După câte am înţeles de la un fost coleg de clasă de-al lui – ar fi român pe jumătate, iar Krasnov e pseudonim. Dar nu asta contează. Şi asta nu mă miră. Aproape că m-am obişnuit cu moldovenii care îşi neagă identitatea. „Contează” lejeritatea cu care îşi permite să-i jignească pe „restul”, pe noi ca popor şi pe intelectualii noştri. Dumitru Crudu nu e primul din „lista” lui Krasnov. La începutul anului, la fel de lejer l-a jignit şi pe Constantin Tănase. Într-o emisiune de limbă română. Şi, mă întreb, ruşii ar fi mândri de el?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
