Despre cum funcționează acest sistem din interior și ce lucruri ar trebui schimbate, am încercat să aflăm de la Igor Guja, directorul interimar al Departamentului Instituțiilor Penitenciare (DIP).

– Domnule Guja, la începutul acestui an în puşcării se aflau peste 6.300 de deţinuţi, cu aproximativ 600 mai mult decât acum trei ani. Cât de aglomerate sunt închisorile în prezent?
– Acum în instituţiile penitenciare din ţară sunt deținute circa 8000 de persoane, dintre care 1720 sunt în arest preventiv. Penitenciarul nr.13 este cel mai aglomerat, deoarece toate persoanele din zona centru a ţării, asupra cărora a fost aplicată măsura arestului preventiv, sunt plasate în acest penitenciar până la apariţia sentinţei definitive.

– Și ce soluții există?
– Una din soluţii ar putea fi adoptarea Legii cu privire la amnistie, la proiectul căreia DIP a înaintat propuneri, iar Ministerul Justiției, în comun cu alte organe de drept, lucrează asupra lui acum. O altă soluție ar fi aplicarea altei măsuri preventive, decât cea a arestului preventiv.

– Potrivit standardelor, unui deţinut trebuie să-i revină un spaţiu de cel puţin patru metri pătraţi. În ce măsură se respectă această prevedere în penitenciarele din R. Moldova?
– În majoritatea penitenciarelor din ţară se respectă norma dată, cu mici excepţii în Penitenciarul nr.13, unde este atestată o suprapopulare.

– Un angajat al Penitenciarului nr. 13 a declarat în anul 2012 că „la noi, sistemul penitenciar este practic distrus și că deţinuţii conduc penitenciarele”. În ce măsură sunt actuale aceste afirmații și ce s-a schimbat în ultima perioadă?
– Nu pot să fiu de acord cu aceste afirmații. În ultima perioadă, s-au întreprins foarte multe măsuri atât de ordin legislativ, cât și administrativ, astfel încât acest fenomen să nu mai aibă loc în sistemul penitenciar. Regimul de detenție este respectat, însă mai avem de lucru la capitolul condițiilor de detenție, care, din cauza infrastructurii învechite, necesită îmbunătățire.

– În multe penitenciare starea celulelor lasă mult de dorit. Ce se întreprinde pentru a îmbunătăți situația?
– În limita mijloacelor financiare alocate de la bugetul de stat şi a organizaţiilor non-guvernamentale, anual sunt planificate şi întreprinse acţiuni de reparaţie capitală curentă şi reconstrucţie a spaţiilor de detenţie existente, cât şi construcţia unor noi spații. Pe parcursul ultimilor ani s-au efectuat lucrări de reparaţii și s-au reconstruit blocuri noi în penitenciarele nr.1 – Taraclia, nr.4 – Cricova, nr.5 – Cahul, nr.9 – Pruncul, nr.10 – Goian și nr.16 – Pruncul. Lucrări mai urmează a fi iniţiate în Penitenciarele nr.3 – Leova, nr.5 – Cahul, nr.10 – Goian, nr.11 – Bălți și nr.17 – Rezina.

– Condamnații pot să-și facă reparație de sine stătător. Ei chiar au posibilitatea să-și aducă lucrurile necesare în celulă. În acest caz, ce interdicții au deținuții?
– Deținuții au posibilitatea să facă anumite reparaţii neînsemnate în celulele lor din materiale de construcţii care în mare parte parvin prin colete personale. Potrivit pct.57-60 ale Statutului executării pedepsei de către condamnați, în penitenciare pot fi instalate televizoare şi radiouri dotate cu dispozitive de comandă centralizată. Timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de programul zilei, durata vizionării limitându-se în zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele de odihnă şi sărbătoare – la 8 ore.

– Ce se întâmplă în cazul unor abateri?
– În cazul în care deţinutul încalcă programul zilei sau refuză să achite plata pentru energia electrică consumată, şeful penitenciarului poate dispune ridicarea aparatului respectiv, care va fi reîntors pentru utilizare după expirarea sancţiunii disciplinare sau după achitarea datoriei acumulate pentru serviciile prestate. Plata pentru energia electrică folosită se calculează printr-o formulă prevăzută de lege și este încasată de pe contul de peculiu al deţinutului.

Sectoare speciale pentru foștii demnitari de stat

– În ce condiții își ispășesc pedeapsa foștii demnitari de stat și cetățenii străini?
– Foştii demnitari de stat şi cetăţenii străini îşi ispăşesc pedeapsa, ca orice cetăţean, conform legislaţiei RM. Însă, conform ord. Ministerului Justiției nr.215 din 5 mai 2014, în Penitenciarul nr.2 – Lipcani sunt create sectoare pentru deţinerea condamnaţilor, care în virtutea funcţiilor ocupate anterior, pot fi ameninţaţi cu răzbunarea.

– Recent în presă au apărut mai multe poze din celula ex-premierului R. Moldova, Vlad Filat. Cine a făcut acele fotografii?
– În privința acestui caz a fost demarată o anchetă internă menită să elucideze toate circumstanțele acestei situații. La finalizarea acesteia, publicul va fi informat.

– Nu este un secret că în penitenciarele din țara noastră persistă încă așa-zisa „educație” sovietică. Din spusele unui fost deținut am aflat că și în prezent unii pușcăriași sunt maltratați, bătuți sau chiar violați. Câte cazuri de acest fel au fost înregistrate în ultimii ani?
– Sistemul penitenciar se confruntă exact cu aceleaşi probleme pe care le are întreaga ţară. Ar fi incorect să afirmăm că totul e excelent, dar nici nu cred că starea lor e groaznică. Este adevărat că am moştenit un sistem și o educație de tip sovietică, dar lucrurile se schimbă în fiecare zi. Acum pe rol se află 32 de cauze penale, intentate în perioada anilor 2012-2015, dintre care 19 dosare penale sunt intentate pe tortură și tratament inuman sau degradant, iar 13 dosare pe abuzul de putere sau abuzul de serviciu. Totodată, în 2014, Curtea Supremă de Justiţie a condamnat 4 angajați pentru „exces de putere”.

Din 2010 până în prezent după gratii au decedat 267 de pușcăriași

– Cât de bine sunt protejați gardienii după gratii. S-au înregistrat cazuri când aceștia au fost atacați de condamnați?
– Înregistrăm o creştere a cazurilor de comportament agresiv şi inadecvat din partea deţinuţilor: nesupunere cerinţelor legitime, atac direct al colaboratorilor, ameninţări cu răfuială fizică şi a membrilor familiilor acestora. În contextul respectiv, au fost generalizate datele referitor la toate cazurile de nesupunere a cerințelor legitime, atac direct asupra colaboratorului şi amenințării cu răfuială fizică a acestora, care au fost expediate în adresa organelor procuraturii şi decizii care au fost aplicate faţă de aceştia. Astfel, în perioada 2011-2015 au fost înregistrate 142 de cazuri de acest fel, iar în trimestrul I al acestui an avem 4 întâmplări asemănătoare.

– În ce situații colaboratorii penitenciarelor pot să aplice forța fizică, mijloace speciale și arme de foc?
– Conform prevederilor art.223 al Codului de executare, angajații penitenciarului au dreptul să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc în cazul opunerii de către condamnaţi a rezistenţei, nesupunerii cerinţelor legale şi întemeiate ale personalului sistemului penitenciar, participării la tulburări de masă, luării de ostatici, atacării altor persoane sau săvârşirii unor alte acţiuni social-periculoase, în cazul evadării sau reţinerii evadaţilor din penitenciar, precum şi în scopul prevenirii pricinuirii de către condamnaţi celor din jur sau sie a unor daune. De cele mai multe ori, drept motiv pentru aplicarea forței fizice servesc: prevenirea acțiunilor de automutilare, nesupunerea cerințelor legale ale colaboratorilor în cadrul perchezițiilor și altor cerințe legale.

– Cum stau penitenciarele noastre la capitolul asigurare medicală?
– Lipsa sistemului de motivare pentru medicii din sistemul penitenciar şi anume crearea condiţiilor adecvate de activitate, crearea infrastructurii, remunerare adecvată, afectează negativ recrutarea şi menţinerea cadrelor medicale în sistemul penitenciar. Prin urmare ne confruntăm cu un deficit acut de personal medical.

– Câte persoane au decedat după gratii în ultimii ani?
– Din anul 2010 până în prezent în penitenciarele din R. Moldova au decedat 267 de pușcăriași.

„Problema legată de recidivism este comună pentru toate instituțiile statului”

– În închisorile din ţară ajung tot mai mulţi recidivişti. Datele recente prezentate de DIP arată că, în prezent, aproximativ 60 la sută din numărul total de deţinuţi sunt infractori aflaţi la a doua sau chiar la a treia condamnare. Ce programe de reintegrare există, pentru ca ei să nu ajungă înapoi după gratii?
– Problema legată de recidivism este una comună pentru toate instituţiile statului, începând de la cele care au sarcina de respectare a ordinii de drept şi cea execuţional penală până la cele de protecţie socială, cercetare ştiinţifică şi educaţie. Din momentul plasării în penitenciar, cu deținutul lucrează mai mulți specialiști din domeniul educației, psihologiei, asistență socială în vederea identificării nevoilor reale pe care le au aceștia și elaborarea în baza lor a unui plan individualizat de executare a pedepsei penale, cu scopul eficientizării perioadei de detenție. Într-un final luarea unor decizii referitoare la stilul de viață pe care îl vor adopta după eliberare, ține până la urmă de fiecare persoană în parte, dar și de comunitatea care îl primește.

– În unele penitenciare deținuții au posibilitatea să muncească. Căror criterii trebuie să corespundă condamnații pentru a putea beneficia de serviciu?
– În toate penitenciarele din ţară deţinuţii au posibilitatea să fie implicați la munci remunerate în cadrul instituției (bibliotecar, frizer, bucătar, zugrav, măturător etc.) şi la agenţii economici, persoane fizice cu care penitenciarul are încheiat contract şi la munci neremunerate (deservirea gospodărească). Deţinuţii pot fi antrenaţi la munci, ţinându-se cont de starea lor fizică şi psihică, dar şi de capacităţi sau aptitudini.

– Cum sunt remunerați?
– Salariul lunar al unui condamnat nu poate fi mai mic decât salariul minim pe ţară – 1950 lei.

– Ați fost numit în funcția de director al DIP relativ recent, ce planificați să întreprindeți pentru a îmbunătăți activitatea instituției?
– Mai avem probleme, care necesită soluționare urgentă, cum ar fi eradicarea corupției, anihilarea subculturii criminale, reducerea suprapopulării în penitenciare. Mă bucur că partenerii externi apreciază eforturile depuse întru reformarea sistemului penitenciar şi salută proiectele iniţiate. Au fost stabilite relaţii de colaborare cu mai multe ţări în vederea preluării celor mai bune practici şi experienţe pentru modernizarea şi racordarea activităţii sistemului penitenciar autohton la standardele europene.