(INTERVIU) Dan Dungaciu: Rusia a obţinut o primă victorie post-electorală la Chişinău. România nu-şi poate repeta greşeala

Liderul PLDM, Vlad Filat, şi cel al PD, Marian Lupu, au semnat, vineri, acordul pentru formarea coaliţiei de guvernare minoritare Alianţa pentru o Moldova Europeană (AME), din care nu face parte Partidul Liberal, dar care va fi susţinută de comunişti, fără că aceştia să între şi la guvernare. Tot vineri Andrian Candu (PD) a fost ales preşedinte al Parlamentului.

"Regret acest final al negocierilor şi îmi pare foarte rău că am oferit cetăţenilor un spectacol de prost gust pe parcursul acestor 7 săptămâni", a declarat Vlad Filat (PD), în timp ce Mihai Ghimpu (PL) a spus că acordul reprezintă o "sfidare a Europei şi reprezentanţilor europeni, o sfidare a cetăţenilor care au votat pentru alianţa partidelor pro-europene".

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI) şi preşedintele Fundaţiei Universitare a Marii Negre (FUMN), explică într-un interviu acordat Ziare.com ce i-a împiedicat pe liderii pro-europeni din Republica Moldova să se înţeleagă şi care sunt perspectivele.

Cum s-a produs acest blocaj în negocierile dintre PLDM, PD şi PL care, iată, a împiedicat atâtea săptămâni formarea unui guvern după alegerile parlamentare?

Răspunsul simplu este: refuzul PLDM şi PD să accepte acordul pe care cele trei partide l-au discutat şi acceptat în faţă reprezentanţilor partenerilor europeni (PPE, ALDE şi PES) veniţi la Chişinău.

În timpul discuţiilor s-a convenit asupra unor condiţii pe care la momentul respectiv toţi şi le-au asumat. Ulterior, au început să apară nuanţele şi "notele de subsol". Acestea ţin în principal de un element care e hârtia de turnesol, respectiv procuror general din UE şi o misiune europeană pentru reformarea Justiţiei pentru Republica Moldova.

Acesta a fost testul european pe care nu toţi l-au trecut. PD şi PLDM nu au cedat, nu îşi pot asumă o asemenea cerinţă, pe care, cu jumătate de gură, au acceptat-o în faţă europenilor, dar pe care nu îndrăznesc să o ducă la îndeplinire. În pofida asigurărilor ritoase din campania electorală, s-au aliat cu comuniştii. Căci despre asta e vorba.

Miza cu siguranţă este una care ţine de "scheletele din dulap" pe care aceste două partide le au, în sensul că ele au fost la guvernare în vremea în care s-a vândut Banca de Economii (despre care Ambasadorul Germaniei la Chişinău spunea că nemţii ar fi ieşit în stradă dacă se întâmplă aşa ceva în Germania!), când s-a vândut aeroportul şi sunt o sumedenie de asemenea lucruri care nu sunt clarificate. Cerinţele europenilor au transmis un mesaj clar: lupta împotriva corupţiei în R. Moldova devine un alt fel de "criteriu politic" în parcursul european al Chişinăului. Atât cât va mai fi acesta.

Daniel Morar, candidat la funcţia de procuror general în R. Moldova?

Blocaj în negocierile din R. Moldova, la o zi după vizită oficialilor europeni

Credeţi că liderii PLDM şi PD se tem că li se poate întâmplă ce i s-a întâmplat fostului premier român Adrian Năstase?

Într-un fel, da. Însă Uniunea Europeană a ţinut cont de calculele făcute de FMI, parte a troicii care sprijină Republica Moldova (CE, Banca Mondială şi FMI): din cele 1,860 miliarde de euro date Republicii Moldova, plus 1 miliard primit de la SUA, cam 60% au avut o utilizare "problematica", aşa cum spun ei destul de eufemistic.

Urmează să mai vină încă 6-700 de milioane de euro din UE, dar ţinând seama de sistemul financiar-politic din Republica Moldova, se pare că Bruxelles-ul nu vrea să mai facă un pas înainte în această direcţie până când nu se clarifica problema corupţiei de acolo.

Mai adăugaţi miliardul care a dispărut din Banca de Economii şi trebuie pus la loc, care e tot o chestiune nesoluţionată de autorităţile de la Chişinău.

Toate aceste elemente au pus presiune pe UE, care vrea, totuşi, să îşi securizeze investiţia şi să aibă garanţii că banii pe care îi da Republicii Moldova se duc acolo unde trebuie să se ducă, nu în alte buzunare şi nu pentru alte interese.

Procurorul general european este o problema pe care liderii celor două partide nu au acceptat-o şi, iată, s-a ajuns că deblocarea situaţiei să se petreacă sub formă guvern minoritar, al unei Alianţe pentru o Moldova Europeană (observaţi că nu se mai pomeneşte de integrarea europeană!) susţinut în Parlament de către Partidul Comuniştilor.

Asta până la alegerile locale, pentru că după aceea probabil că vor avea loc şi alte tipuri de resetări politice. În realitate, PCRM este cel care deţine pachetul de control al Guvernului de la Chişinău, indiferent cum vor încerca liderii AME să camufleze acest lucru.

Acord pentru guvernare, la Chişinău – ce partide vor formă Alianţa pentru o Moldova Europeană

România are o relaţie specială cu Republica Moldova. Credeţi că trebuia să se implice mai mult în aceste negocieri sau dimpotrivă? Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Victor Ponta şi-au anulat vizitele la Chişinău şi nici nu au comentat public foarte mult.

Relaţia bilaterală cu Chişinăul are două componente – relaţia Bruxelles-Chişinău şi relaţia Bucureşti-Chişinău – pentru că România este parte a Uniunii Europene. Sigur, relaţia dintre Bucureşti şi Chişinău este una specială, fără echivalent.

Eu cred că UE s-a implicat pentru că a simţit foarte clar că venirea comuniştilor la putere la Chişinău înseamnă, de fapt, victoria post-electorală a Federaţiei Ruse, în termeni de influenţă şi de interese. Ce a obţinut Rusia prin război în Ucraina, adică blocarea proiectului euro-atlantic pentru Ucraina, obţine la Chişinău prin negocierea postelectorală.

În Republica Moldova, aducerea comuniştilor la guvernare înseamnă un guvern dependent de comunişti, înseamnă excluderea oricăror discuţii despre NATO, înseamnă un afront adus europenilor, deci înnămolirea parcursului european şi, pe termen mediu, înseamnă un perpetuu război rece identitar cu România. Asta vrea Federaţia Rusă. Asta vrea şi asta obţine. Deci o victorie geopolitică a Federaţiei Ruse într-o prima instanţa şi europenii au simţit asta şi nu au vrut că acest lucru să se întâmple. Nu au reuşit!

Rusia a marcat la Chişinău cu sprijinul explicit şi evident al celor două partide care au constituit AME. Acum Chişinăul nu a făcut decât să confirme tezele celor care spun, inclusiv la Bruxelles, că Republica Moldova nu e pregătită să se integreze, nu vrea asta, nu merită să i se dea mai mult decât are.

Aşa privind lucrurile, o poziţie mai clară a României ‘Nu cu PCRM!’ ar fi fost, din punctul meu de vedere, de salutat. Adică să fi spus foarte clar ceea ce până la urmă europenii au spus! Pentru Bucureşti, aducerea PCRM la guvernare, fie şi în forme indirecte, este o dublă înfrângere. Pentru că, dincolo de problemele pe care Republica Moldova le va avea cu Bruxelles-ul, Bucureştiul va avea încă o problema cu Republica Moldova, pentru că războiul identitar pe care PCRM îl va (re) declanşa până la urmă nu se va referi la Uniunea Europeană, ci la România.

În sensul acesta probabil că n-ar fi fost o idee proastă că România să fie un pic mai fermă. Pentru că România a trecut prin experienţă fostului preşedinte Traian Băsescu, care s-a dus de urgenţă la Chişinău în 2005 şi a încercat şi el să "danseze cu diavolul", că să zic aşa, adică să aibă o relaţie amiabilă cu Vladimir Voronin, şi ştim unde a dus asta după ce "dansul" s-a încheiat: jigniri, persecuţii ale presei româneşti, expulzări de diplomaţi români, tortură şi asasinarea tinerilor de 7 aprilie.

De ce nu mai merge Iohannis în R.Moldova: Aşteaptă formarea noului guvern de la Chişinău

Aţi spus mai devreme că după alegerile locale vor avea loc resetări politice. La ce să ne aşteptăm?

Până la alegerile locale nici comuniştii, nici liberal-democraţii şi nici democraţii nu vor avea interesul să formalizeze foarte tare colaborarea, pentru că la locale alegătorii le vor reproşa că au făcut această alianţa "împotriva naturii", această veritabilă "monstruoasă coaliţie".

Nu îi avantajează nici pe comunişti să fie lipiţi de euro-unionişti, cum îi numeşte Dodon, nici pentru pro-europeni nu e bine să fie asociaţi cu comuniştii. Deci va fi o chestiune mai mult de faţada.

Dar, după alegerile locale, senzaţia mea este că Partidul Comuniştilor va trebui să fie mai revendicativ şi probabil că va fi. Şi atunci se vor face alte tipuri de înţelegeri, alte tipuri de negocieri. Ţinând seama că această alianţa ar putea să aleagă şi preşedintele, vor aştepta următorii patru ani să guverneze şi nu vor mai avea mari presiuni politice, adică nu vor mai trebui să salveze aparenţele.

Ceea ce nu trebuie să se întâmple, în opinia mea, este girarea grăbită de către Bucureşti a acestei Alianţe prin vizite la cel mai înalt nivel. Cred că acum e nevoie de înţelepciune, prudenţă şi răbdare. Este nevoie să treacă un timp – până la alegerile locale, cel puţin – pentru a vedea încotro se îndrepta lucrurile la Chişinău. România nu poate repetă aceeaşi greşeală de două ori.

sursa: ziare.com