Basham arată, într-un interviu acordat Ziare.com, că Ucraina a fost pierdută din momentul în care Occidentul nu a reuşit să ademenească regimul lui Viktor Ianukovici de partea să şi că, oricât şi-ar dori să păstreze ţară unită, Rusia este mai dispusă să lupte pentru influenţă în această regiune.
De ce parte a dezbaterii privind criză ucraineană va aflaţi, de cea care preferă negocierile şi sancţiunile sau cea care militează pentru trimiterea de arme? De ce?
Nu mă aflu de niciuna din aceste părţi ale crizei ucrainene. Nu sunt în favoarea trimiterii de arme, pentru că naţiunile occidentale nu au "stomac" pentru o lupta reală cu Rusia pentru Ucraina. Mă opun sancţiunilor şi din motive practice şi morale.
Occidentul şi-a spulberat şansă de a păstra Ucraina intactă când nu a reuşit să ademenească anteriorul guvern, pro-rus, să ne devină aliat economic. În schimb, Rusia a ademenit Kievul să devină aliatul economic al Moscovei. În acel moment, zarurile au fost aruncate: conflictul intern a devenit de neevitat şi o formă de separare, indiferent cât de regretabilă, a fost inevitabilă.
Ce urmează pentru Ucraina, dacă Occidentul începe să-i livreze arme?
Ucraina nu ar trebui să primească arme din partea Occidentului pentru că, în acest conflict prin înlocuitor între Vest şi Rusia, naţiunile occidentale nu sunt pregătite să facă ce este necesar pentru a elimina influenţă rusească din această ţară.
Ideea de baza este că, oricât de mult ne-ar pasă, aici, în Vest, de viitorul Ucrainei, nu ne pasă atât de mult că ruşilor. Dintr-o întreagă gama de motive istorice, culturale, lingvistice, economice şi militare, ruşii sunt pregătiţi să facă mai mult şi să cheltuiască mai mult, şi să îşi asume mai multe riscuri, în această regiune. În consecinţă, în cele din urmă vor învinge.
Credeţi că acesta este un conflict care va escalada într-un război sau va deveni un conflict îngheţat?
Criză nu va escalada într-un război, deoarece Occidentul nu are nici interesul, nici rezistenţă pentru un asemenea rezultat. Mai degrabă, va evolua într-un aparent blocaj pe poziţii care camuflează mişcarea glacială pe termen scurt şi mediu în direcţia separatiştilor pro-ruşi.
Ce doreşte Rusia? De ce este atât de dificil pentru Occident să-şi dea seama ce doreşte şi intenţionează să facă preşedintele rus Vladimir Putin?
Această este o întrebare amplă care merită un răspuns de lungimea unei dizertaţii. Răspunsul foarte scurt este că Occidentul nu poate înţelege ce vor Putin şi ruşii pentru că Occidentul nu înţelege lecţiile (dintr-o perspectiva rusească) din istoria politică a secolului XX; sfârşitul Războiului Rece; preşedinţia lui Elţîn şi disconfortul Americii în poziţia de superputere a lumii.
Care credeţi că este cea mai mare ameninţare pentru regiunea Balcanilor? Vom mai vedea şi alte ţări precum Ungaria care se apropie de Moscova?
Deşi vom mai vedea şi alte ţări care se apropie de Moscova, acesta este simptomul, nu boală. Boală este incapacitatea multor state balcanice de a oferi suficiente oportunităţi economice cetăţenilor lor. Atâta vreme cât atât de mulţi cetăţeni trebuie să migreze în altă ţară pentru a-şi îmbunătăţi viaţă, va există o presiune politică pentru că statul să încerce să caute un loc sigur, diplomatic şi economic, în braţele Moscovei.
România este o ţintă a Rusiei, în aşa fel încât Puţin să poată testa nivelul de pregătire al NATO? Avem de ce să ne simţim ameninţaţi?
România nu este în acest moment o ţintă a Rusiei. Nu este Moldova. Dar, dacă se iveşte ocazia, Rusia va încerca să-şi exercite cât de multă influenţă posibil asupra evenimentelor de la Bucureşti.
România nu ar trebui să se simtă ameninţată; în loc de asta, ar trebui să fie nervoasă cu privire la actuală să poziţie. Dacă economia românească nu creşte, şi dacă sistemul politic nu este curăţat în mod adecvat, ţară se va slabi din interior. Dacă acest scenariu are loc, Moscova nu va ezită să profite de poziţia dificilă a României.
sursa. ziare.com
