Apropo, aţi auzit cumva de vreun sat, oraş sau ţară în care, în lupta pentru acelaşi fotoliu, să se fi avântat două femei? Eu una, nu, şi nici chiar la case mai mari nu-mi amintesc să se fi întâmplat. Dacă ştiţi, spuneţi-mi şi ajutaţi-mă, astfel, să-mi spulber iluzia despre solidaritatea feminină. Ştiu ce-mi veţi spune: că nu există ură mai mare decât cea dintre femei. Sunt de acord, dar fiţi de acord şi cu mine: nici prietenie mai mare decât cea feminină nu prea se întâlneşte. La femei ori e alb, ori e negru… Dar dacă dă Dumnezeu să fie alb, atunci o simţim cu toţii din plin. Căci femeile au nevoie să-i spună lumii întregi la ce visează, apoi se apucă să-şi transforme visele în iniţiative şi acţiuni frumoase, precum o Agenţie de împlinit dorinţe pentru copii bolnavi.
Am făcut aceste divagaţii pentru că mai cred în prietenia feminină. Şi pentru că-mi pare rău că mâine voi lipsi de la întâlnirea, în cadrul unui nou club de discuţii, cu două mari prietene-jurnaliste, Alice Năstase-Buciuţa şi Simona Catrina de la revista „Tango” din Bucureşti. Ele ştiu ce visează femeile şi ce gândesc bărbaţi şi vin să ne vorbească despre „balsamul eternelor iubiri”. Eu plec spre „blestemul eternelor iubiri”… Ne întâlnim undeva la mijloc?
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
