Ion Grosu: „Vreau să ne invidieze lumea că la „Satiricus” se joacă spectacole cu sălile pline”
A absolvit Școala medie din satul natal (1976-1986) și Institutul de Arte „G. Musicescu”, Facultatea Artă Teatrală, specialitatea regie și măiestria actorului, în clasa profesorilor Boris Șevciuc, Vladimir Cobasnean și Ilarion Stihii (1989-1994). În 1994 este angajat la Teatrul municipal „Satiricus I. L. Caragiale”, în calitate de actor. A jucat circa 20 de roluri în teatru și patru în film. În 2010 a fost distins cu titlul onorific „Artist emerit”. Deține funcția de director adjunct al Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”. Este laureat al Festivalului tinerelor talente (1993), pentru rolul lui Pepelea din spectacolul „Arvinte și Pepelea” de Vasile Alecsandri.
Cunoscutul actor Ion Grosu și-a început activitatea de creație încă pe când era student. În 1992, Vladimir Cobasnean l-a luat ca actor la Teatrul etno-folcloric „Ion Creangă” din capitală, unde director era Silviu Curoș. Aici a lucrat până în 1994 și tot aici a jucat în spectacolul „Arvinte și Pepelea” de V. Alecsandri (regizor – Silviu Curoș), în rolul lui Pepelea, rol pentru care, în 1993, a luat un premiu de 20 mii de ruble la Festivalul tineretului. „Deoarece banii se devalorizau, abia de mi-a ajuns pentru o sticlă de votcă și un kilogram de salam”, ne spune actorul.
În Teatrul „Satiricus” a nimerit aproape întâmplător. În 1994 s-a întâlnit în stradă cu Alexandru Grecu, care l-a întrebat dacă vrea să lucreze la „Satiricus”. „A doua zi m-am prezentat la concurs. Acolo mai erau încă doi candidați la funcția de actor în teatru. Concursul l-am trecut cu brio. Primul rol l-am jucat pe data de 11 noiembrie 1995, în spectacolul „Comediantul” (rolul lui Zaharia Moreau) de Moliere. În acest spectacol aveam patru roluri: pleca un actor din teatru și jucam rolul acestuia, când actorul se întorcea, eu rămâneam fără rol. Pe urmă, iarăși cineva pleca și eu reveneam în rol”, povestește Ion Grosu.
Începând cu anul 1995, împreună cu Teatrul „Satiricus”, a cutreierat aproape toată Europa, dar au fost și la Bagdad, Irak, cu câteva spectacole. În „Ciuleandra” de Liviu Rebreanu a jucat rolul preotului și era dansator de cabaret, iar în „Căsătorie cu de-a sila” l-a făcut pe Jeronimo.
În prezent, joacă în spectacolul „Maestrul și Margareta” de M. Bulgakov (rolul lui Koroviev), în „Cerere în căsătorie” de A. P. Cehov (Smirnov), D`ale carnavalului” de I. L. Caragiale (Pampon), „O scrisoare pierdută” (Agamiță Dandanache), „Golanii revoluției moldave” (președintele Moldovei și poetul deputat), „Țara asta a uitat de noi” (ofițer de poliție), „Cu bunelul ce facem?” (secretarul de partid) de Constantin Cheianu, „Salvați America” (chelnerul) de D. Crudu ș.a.
„Am de gând să joc atâta timp cât mă va angaja regizorul. Nu visez la un rol anume. Am să joc tot ce mi se propune – de la roluri episodice până la cele centrale. Eu nu sunt pretențios. Vrem să finisăm reconstrucția sediului, să trecem pe scena mare, să bucurăm spectatorii cu alte piese de teatru noi și să ne invidieze lumea că la „Satiricus” se joacă spectacole cu sălile pline. Pentru mine e important să am roluri pe care să le pot interpreta cu succes”, ne-a mai spus Ion Grosu.
