Şi nu oriunde, ci chiar în inima Portugaliei, în însorita Lisabona.

La capătul lumii

În Portugalia – celebră pentru vinuri, plaje şi ospitalitate, dar mai ales pentru faptul că anume aici se află extremitatea vestică a continentului european, Cabo da Roca, „locul unde se termină pământul şi începe marea” – Ion Rotaru a ajuns în 2001. Era student în anul IV la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, şi a fost inclus în echipa naţională participantă la Campionatul European de gimnastică ritmică din Spania. „Pe atunci, dintr-o delegaţie de 30 de persoane, doar patru eram atleţi, ceilalţi veneau cu ideea de a se stabili în străinătate, îşi aminteşte Ion. Eu, însă, nici nu admiteam aşa ceva – eram in ultimul an de facultate, mă aştepta masteratul…”. Dar Europa l-a cucerit şi, astfel, a ajuns în Portugalia, unde avea nişte prieteni care îi promiseseră să-l ajute. Însă florile n-au venit imediat, în primii ani Ion făcând diferite munci, inclusiv cea de zugrav.

O pasiune veche…

De flori Ion e îndrăgostit din copilărie. Şi azi îşi aminteşte că mama sa nu mergea niciodată cu un simplu mănunchi la o nuntă, ci mereu inventa o compoziţie originală pentru florile culese din grădină… „În clasa a VI-a, practicam baschetul, făceam dansuri şi pictură. Într-o zi, aflându-mă la Centrul de creaţie a copiilor din Teleneşti, am deschis întâmplător o uşă, fiind atras de aroma de flori uscate ce venea din spatele ei. Şi aşa, spre surprinderea profesoarei – florile erau considerate, totuşi, o preocupare „a fetelor” -, am ajuns la cercul de creaţie Natură şi Fantezie”, spune Ion.

În jumătate de an au început să apară şi rezultatele. În 1994 a participat la Concursul bienal republican de aranjamente florale „Pacea, Florile ;i Copiii”. Acolo a lucrat pentru prima dată cu flori vii, însuşind multe tehnici şi câştigând premiul special „Speranţa”. În 1996 şi 1998 a obţinut Premiul I la acelaşi concurs, apoi a mers şi la competiţii internaţionale. După absolvirea şcolii medii şi-a dorit să studieze la o facultate de design, însă n-a fost posibil, aşa că a mers la sport, o altă pasiune de-a sa. Dar nu a abandonat florile, iubindu-le în taină şi păstrând tăcerea, vorba poetului – ca să evite tot felul de comentarii din partea colegilor… Ce-i drept, secretul a ieşit la suprafaţă atunci când a fost zărit de către unul dintre profesori la o expoziţie specializată de la Palatul Republicii. Colegii nu l-au desconsiderat, iar Ion a devenit responsabil pentru decorarea sălilor pentru serbările de la facultate…

I-a uimit pe portughezi

Cum au revenit florile în viaţa lui portugheză? „Era aniversarea unei bune prietene, pe care voiam să o surprind cu un buchet deosebit. Aşa că am mers la piaţă şi am cumpărat un braţ enorm de cele mai diverse flori. Dar pentru că nu aveam spaţiu unde să le aranjez, am intrat într-o florărie şi am rugat-o, în portugheza mea de atunci, pe doamna de acolo să mă lase să-mi fac buchetul… Ea a acceptat, adăugând că e curioasă să vadă cum o să mă descurc cu atât de multe flori…”, îşi aminteşte Ion. Nu mai ştie cât timp i-a luat – cert e că florăreasa a rămas surprinsă de rezultat, spunându-i că, în 20 de ani de când lucrează cu florile, nu a văzut un buchet atât de mare şi de special. Apoi l-a întrebat dacă nu ar vrea, din când în când, să lucreze cu ea. Tânărul a acceptat fără a sta pe gânduri.

Între timp, vestea despre Ion Rotaru s-a dus şi pe la alte florării, care îl invitau pentru compoziţii speciale. În una din zile, un amic i-a sugerat să plece la Lisabona – pe atunci, stătea într-un orăşel din sud -, unde ar putea mai plenar să-şi pună în valoare talentul. A ezitat până când… un accident de muncă l-a imobilizat timp de nouă luni. „Atunci am simţit că trebuie să schimb ceva în viaţa mea, să mă ocup cu ceea ce-mi place. Am venit la Lisabona şi aici sunt până în ziua de azi”, spune Ion, care face de la buchete mici până la decoruri pentru săli de nunţi şi evenimente.

Flori frumoase, flori de dor

Criteriile unui buchet deosebit sunt multiple – contează să fie adecvat ocaziei, să fie ales cu imaginaţie… „Uneori chiar visez compoziţiile pe care le voi face…”, mărturiseşte Ion. Sigur, se întâmplă ca unii clienţi să vină cu o idee fixă şi atunci florarul nostru se conformează. De cele mai dese ori, însă, oamenii au încredere în gustul şi fantezia lui. Cei mai „indulgenţi” sunt bărbaţii – „îmi spun doar cam ce şi-ar dori şi care sunt florile preferate ale femeii dragi inimii lor”. „Femeile, dimpotrivă, sunt o clientelă mai „delicată”, mai pretenţioasă şi mă lasă mai puţin să creez”… Ce preferă îndrăgostiţii din Lisabona? „Ca şi cei din Chişinău – trandafirii roşii, bineînţeles, deşi observ o tendinţă de a fugi de culorile şi florile tipice şi de a oferi buchete inedite”, ne spune Ion. Apoi adaugă, cu mândrie, că în aceşti ani a reuşit să-şi facă mulţi clienţi permanenţi: „Portughezii, dacă au fost mulţumiţi de felul în care i-ai servit, vin şi a doua, şi a treia oară. Astfel că i-am ajutat pe mulţi mai întâi să-şi curteze iubitele, apoi să le ceară în căsătorie într-o formă mai deosebită, după care le-am creat buchetul de mireasă şi decorul pentru nuntă…”.

Fiind plecat de peste zece ani din Moldova, eroul nostru evită să spună care dintre bărbaţi sunt mai romantici: moldovenii sau portughezii. Ar înclina spre portughezi, dar, cu o menţiune principială: „probabil, pentru că îşi pot permite din punct de vedere financiar acest lucru…”. „Dacă m-aţi întreba însă unde se oferă mai multe flori, sigur aş răspunde că în Moldova. O facem şi la 1 septembrie, şi de Ziua Profesorului, şi de 8 Martie, şi la teatru sau la concerte…”, ne spune Ion Rotaru. Şi pentru că nu mai e mult până primăvara ne va bate la uşă, ne îndeamnă pe toţi: „Dăruiţi flori! Nu există un dar mai frumos decât florile, cu orice ocazie!”.