Pe de-o parte presa de la Chişinău spune că şi-a aranjat copiii în Uniunea Europeană, însă acasă a organizat un referendum împotriva Uniunii Europene. Spune că nu vrea să declanşeze o mişcare secesionistă, dar avansează o serie de cereri care sună a separaţie. Într-un interviu pentru Europa Liberă, Formuzal a fost întrebat care sunt revendicările lui, ce îl supără în relaţia cu Chişinăul. Şi a răspuns că şi-ar dori ca autorităţile de la Comrat să controleze vama pentru regiunea de sud a Republicii Moldova. Altă cerere a lui Formuzal a fost ca toţi banii proveniţi din impozitele regiunii găgăuze să se întoarcă la Comrat şi să fie administraţi de autorităţile autonomiei. În plus, referendumul din Găgăuzia se referă la o problemă fundamentală de politică externă: în ce direcţie se va îndrepta Republica Moldova? Spre Bruxelles sau spre Moscova? Deja nu mai este vorba nici măcar de federalizare din momentul în care o regiune încearcă să dea peste cap politica externă a unei întregi ţări.
La fel stă situaţia şi cu Voronin. Stă ascuns, rareori apare în spaţiul public, preferă poziţia unui profet care vorbeşte rar, vrând să dea greutate cuvintelor sale. Nici la Voronin nu este foarte clar ce îşi doreşte: afacerile cu Uniunea Europeană au mers bine ani de-a rândul, la fel şi concediile. Mai aţâţă din când în când jarul european, dar nu cu foarte multă hotărâre, mai mult ca să facă nişte opoziţie şi să fie băgat în seamă de oficialii europeni ajunşi pe la Chişinău. Cât despre găgăuzi, Voronin a apucat să le spună în faţă ce crede despre ei: „Voi nu sunteţi popor! Tu eşti un idiot”, cam aşa s-a pronunţat şeful comuniştilor într-un dialog cu un cetăţean al autonomiei găgăuze.
Şi nu pot să cred că Voronin şi Formuzal nu au băgat bine la cap lecţia Igor Smirnov. Când a venit ukazul de la Moscova, Smirnov a dispărut precum măgarul în ceaţă, nimeni nu-i mai ştie urma. Ani de zile a fost şeful necontestat al Transnistriei, când spuneai Tiraspol spuneai Smirnov, numele său se identifica cu separatismul transnistrean. Azi nu mai ştie nimeni nimic de Smirnov, pe unde o fi, dacă îşi primeşte pensia sau i-au mai fost lăsate nişte afaceri, dacă a început cu adevărat ancheta promisă de la Moscova pentru deturnări de fonduri. Voronin cu siguranţă a înţeles care sunt pericolele apropierii de soarele fierbinte al Moscovei, dar mă întreb dacă şi Formuzal îşi doreşte o carieră precum aceea a lui Smirnov.
Pe de altă parte, Formuzal ştie că un referendum precum cel organizat de el ar fi avut parte de un tratament total diferit în Federaţia Rusă. Ştie foarte bine care este situaţia minorităţilor naţionale din Rusia faţă de situaţia minorităţilor naţionale în Uniunea Europeană. Nu cred că Formuzal îşi doreşte în realitate o schimbare, aici este cheia problemei. Tot ce vrea el este să fie păstrată situaţia actuală: el başcan care să controleze vămile şi finanţele regiunii autonome, nici foarte aproape de Rusia, dar nici foarte aproape de Uniunea Europeană. În cazul unui control financiar de la Chişinău care să descopere evaziune fiscală la Comrat să poată scoate steagul autonomiei şi să fluture un mic şantaj cu separarea. În rest să fie lăsat în pace, să fie sănătos şi bogat, să-şi trimită copiii în Occident.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
