S-a născut la Chișinău și a învățat la Liceul „Ion Creangă”. A făcut Economie şi Finanţe la Roma și Londra, iar în prezent își face masteratul la Universitatea „Royal Academy of Music” din capitala Marii Britanii, la specialitatea Canto Academic. Isabelle, care este fiica fostului redactor-stilizator al ziarului TIMPUL, Tania Chiriţă, a vizitat recent Chişinăul, unde a susţinut un recital la liceul la care şi-a făcut studiile şi ne-a acordat interviul de mai jos.

– Dragă Isabelle, după o lipsă destul de îndelungată, ai revenit în R. Moldova, unde i-ai lăsat mască pe spectatorii, care au venit la recitalul tău, printre care și un cântăreț de operă. De ce treci atât de rar pe la Chișinău?
– Mi-a fost tare dor de Chișinău! Încerc să revin de câte ori am posibilitatea să-mi iau o mică vacanță. Dar, pentru că părinții mei locuiesc la Roma, călătoresc mai des în Italia. Am niște amintiri foarte frumoase legate de Liceul „Ion Creangă” și mă întorc cu mare plăcere să-mi revăd profesorii.

– Unde ai început să studiezi muzică?
– Aici, la liceu, cu maestrul Ștefan Andronic. Țin minte foarte bine primele lecții, în care făceam exerciții de ritm și auz muzical. Am aflat mai târziu de la mama, că cică aș avea auz muzical absolut. Sau, aproape absolut… Dar nu contează! Dl Andronic i-a spus acest „secret” mamei, nu și mie. La vârsta de opt ani, am început să iau ore de canto de la Domnia Sa și, pe parcursul anilor, am participat la câteva concursuri municipale de canto. La vârsta de 11 ani, am devenit coristă, fiind uneori şi solistă a coralei „Vocile Primăverii”. Trebuie să spun că oriunde m-aș afla, mai ales când e vorba de muzică, îmi amintesc cu profundă recunoștință de maestrul Andronic, el fiind cel care mi-a îndrumat primii pași în această lume miraculoasă, a muzicii. Mă gândesc cu drag și la alți profesori de la liceu, de la care am învățat lucruri temeinice, care mă ajută foarte mult în viață.

„Deşteaptă-te, române!” a fost primul meu cântec

– Care sunt primele cântece pe care ții minte că le-ai interpretat?
– Pe la doi ani, cântam „Deșteaptă-te, române!”, învățat de la mâca Sașa… Și „Hora Unirii”, tot de la ea. Bunica mea avea o brumă de școală românească și un noian de cântece vechi.

– La Roma, ai cântat şi în corul unei biserici catolice. Pe care alte scene din străinătate ai mai cântat?
– La Roma, am cântat în corul bisericii „Santa Maria degli Angeli e dei Martiri”, al cărei arhitect a fost Michelangelo. E o atmosferă de vis acolo, aerul respiră istorie şi artă! Am cântat și în corul tinerilor Academiei di Santa Cecilia, una dintre cele mai vechi instituții de muzică din Europa, fondată în sec. XV, care mi-a oferit oportunitatea de a excela ca solistă în câteva operete pentru copii.

– De ce nu ai apărut încă pe scenele mari din Chişinău?
– În anul viitor, mi-aș dori foarte mult să susțin un recital la Sala cu Orgă, scenă pe care am cântat de atâtea ori cu „Vocile Primăverii” și unde i-am dat flori Mariei Bieșu când eram de-o șchioapă!

„Nu aș putea niciodată să mă las de muzică”

– Din Italia ai plecat la Londra. Ce ai studiat acolo?
– Am studiat Econome, Finanțe și Management și am făcut un masterat în Behavioural Finance la Queen Mary, Universitatea din Londra. Mi-a plăcut foarte mult experiența studențească la această facultate și am învățat multe lucruri despre economie și sistemul financiar, dar am știut mereu că nu aș putea niciodată să mă las de muzică.

– Cu cine dintre compozitori ai mai colaborat?
– La Queen Mary, care are sute de asociații studențești, am avut ocazia să colaborez cu dirijorul Asociației de muzică a universității, dr. Paul Edlin. El mi-a făcut legătură cu Edward Nesbit, compozitorul care a făcut o piesă orchestrală despre anotimpuri și avea nevoie de o solistă pentru unica arie vocală din compoziția respectivă.

– Care alte succese notabile, după părerea ta, ai obținut?
– Consider că admiterea la Royal Academy of Music cu o bursă de studiu este un mare succes pentru mine, dat fiind că am visat mereu să studiez în această instituție. În afară de aceasta, în anul 2014, pe când mă aflăm la Roma, am participat la un concurs internațional de muzică sacră, unde am obținut premiul special „Provincia di Roma”.

„Nu există distincție între moldoveni și români în Anglia, dar nici în Italia”

– Ce planuri de viitor ai?
– În acest an, îmi doresc să lucrez mult asupra tehnicii mele vocale și alte detalii legate de prezența scenică. În anul viitor, voi încerca să particip la cât mai multe concursuri, în special în Marea Britanie, dar și în restul Europei.

– Ai de gând să te întorci vreodată acasă? Cum se vede din depărtări situația din R. Moldova?
– Situația din Moldova mi se pare foarte stagnantă, chiar deprimantă. Este trist să te întorci acasă și să vezi că totul rămâne aproape neschimbat ca aspect și funcționalitate. Nu cred că aș putea să mă întorc acasă pe o perioadă îndelungată, fiindcă nu mi se pare un mediu stimulant și propice pentru dezvoltarea mea artistică.

– Ții legătura cu diaspora moldovenească din Italia și Anglia?
– Da, am foarte mulți prieteni moldoveni la Roma și câțiva în Anglia. Totuși, aș vrea să menționez că diaspora este mai degrabă una a vorbitorilor de limbă română, nu neapărat o „diasporă moldovenească”, precum încearcă să prezinte situația oficialii de la Chișinău. După părerea mea, nu există distincție între moldoveni și români în Anglia, dar nici în Italia.

– Cum se afirmă generația ta în străinătate?
– Generația mea își urmează visurile în străinătate. Majoritatea își construiește o carieră acolo și își dorește să se stabilească definitiv în Londra sau în împrejurimi.

„M-aș întoarce în Moldova doar atunci când va fi parte a României Mari!”

– Guvernul de la Chișinău a lansat mai multe programe pentru a atrage acasă moldovenii plecați din ţară. Îți par atractive aceste programe?
– Nu prea știu ce programe ar putea atrage tinerii acasă, de vreme ce lucrurile în R. Moldova au regresat într-atât, încât viața economică abia mai pâlpâie. La ce să te aștepți de la o clasă politică venală și penală într-o făcătură de stat cu pretenții de țară? Este adevărat, sunt și studenți care revin acasă după absolvire, dar aceștia nu-s mulți. Cei care o fac sunt cei care presupun că vor prelua afacerile părinților sau nu au stat în străinătate un timp îndelungat.

– Ce ar trebui să facă guvernările de la Chişinău pentru a atrage acasă tinerii talentați? Sau nu mai e nicio șansă?
– După cum am mai spus, este greu pentru tinerii plecați de mult în străinătate să revină acasă, fiindcă aici suntem obișnuiți cu standarde destul de înalte de trai și cu meritocrație în mediul profesional. În calitate de studentă de canto academic, cred că a „ieși în lume” este foarte important. Nu cred că o potențială întoarcere în R. Moldova îmi va conferi vizibilitate pe marile scene ale lumii. Cei de la putere nu pot face nimic pe termen scurt ca să mă atragă înapoi, dar aș fi încântată să mă întorc doar atunci când Moldova va fi parte a României Mari!