Cassio cu sora și tatăl la Cimitirul evreiesc din Chișinăuni pe atunci. Astăzi, nepotul lor, Cassio Tolpolar, născut și crescut în țara cafelei, este cunoscut datorită documentarului realizat în țara de baștină a bunicilor săi, „Mamaliga Blues”, un film prin care a încercat să-și cunoască rădăcinile îndepărtate și viața rudelor pe care nu a apucat să le cunoască.
 
„Tatăl meu nu știa multe despre trecutul părinților săi. Respectiv, am crescut cu senzația că aparțin unei părți foarte îndepărtate a lumii și a unei realități total diferite. Am visat întotdeauna să ajung în Moldova, să vizitez locurile în care au locuit, să aflu cum au decurs cei 30 de ani ai lor, să-mi găsesc rudele. Puteam să-mi văd bunicii doar în poze, ceea ce mi se părea foarte ciudat”, spune Cassio. Ambițiile lui s-au materializat abia în 2008, după trei ani de cercetări, când locuia în SUA.

S-a consultat cu foarte mulți oameni înainte să vină în Moldova. Totuși, au fost mai mulți factori care au întârziat vizita lui. Știa că este o țară săracă, nu a reușit să obțină viza decât în doi ani din cauza absenței unor relații diplomatice dintre Moldova și Brazilia, și a mai auzit „tot felul de istorii”. Astfel, Cassio și-a planificat foarte minuțios călătoria, chiar dacă, pe atunci, era foarte greu să găsești informații detaliate despre Moldova. „Trebuie să recunosc că aveam emoții înainte de plecare. Tatăl meu suferise o operație la inimă și în caz că se agrava situația acestuia, mi-ar fi fost greu să-i fiu aproape. Mai mult, mi-era frică și să fiu jefuit, să mi se ceară mită sau plăți exagerate din cauza că sunt străin”, povestește brazilianul, care recunoaște că, totuși, era mai mult emoționat decât înfricoșat. În fine, fie din cauza planificării riguroase sau nu, călătoria lui Cassio a decurs lin și fără incidente neplăcute, fiind ajutat de un ghid. De menționat este faptul că, înainte să vină, a învățat câte ceva în limbile română și rusă.

Martorul asasinării rudelor lui Cassio, în Cepeleuți

Tolpolarii – în toată lumea

Astfel, în 2008, Cassio împreună cu soția și fiica de doar șase luni au pornit spre Moldova. Cele mai memorabile amintiri ale brazilianului în țara bunicilor săi sunt „oamenii drăguți” care i-au întâlnit, călătoriile în zonele rurale și absența infrastructurii din sate. „De altfel, m-au impresionat frumoasa mănăstire de la Orheiul Vechi, cetatea Soroca, concertul formației Snails (n.red.: acum FurioSnails), precum și colțunașii care mi se par delicioși”, spune acesta.

Prima sa vizită în Moldova a durat 12 zile, pentru ca să revină în 2012 pentru alte patru zile. Nu a aflat tot ce și-a dorit, însă a descoperit multe lucruri interesante. „Datorită cercetărilor realizate înaintea vizitelor știam deja unde trebuie să merg. De exemplu, cu un an înaintea primei călătorii am angajat un cercetător din cadrul Arhivei Naționale și am contactat comunitatea locală de evrei”, povestește Cassio Tolpolar.
În decursul celor două vizite acesta a aflat despre două rude în viață care ar deține mai multă informație. A găsit urmași ai Tolpolarilor în Ucraina, SUA, Argentina, Suedia, Luxemburg, Germania și Israel. Ultimul Tolpolar din Moldova a decedat în 2005, doar cu trei ani înainte de prima vizită a lui Cassio. „Fratele lui locuiește în Ucraina și acum trebuie să merg într-acolo”, spune acesta. Totuși, pentru el cea mai importantă descoperire este faptul că a găsit locul unde sunt înmormântați străbunicii acestuia. Mai mult, eroul nostru a găsit mormintele verișorului și soției lui și a discutat cu martorul asasinării acestora.

Brazilia, casa imigranților

„Bunicul meu a avut opt frați, patru au plecat în Brazilia, și patru au rămas. Ultimii au murit în război, cu excepția copiilor lor care au supraviețuit. Probabil că dacă ei ar fi rămas aici, eu nici nu aș fi existat”, presupune Cassio. Totuși, eroul nostru nu a înțeles niciodată pe deplin de ce destinația finală a fost Brazilia. Are, însă, câteva presupuneri. „Bunicul avea un frate care deja locuia acolo, SUA era în mijlocul Marii Depresiuni, respectiv, Brazilia și America de Sud arătau foarte ospitaliere. Aceste țări favorizau imigrarea, nou-veniții erau ajutați și li se promitea un viitor prosper. Aici veneau oameni din toate colțurile lumii”, explică Cassio Tolpolar. Ironic sau nu, primului Tolpolar care a venit în Brazilia nu i-a plăcut acolo și a revenit în Moldova. Este vorba despre fratele bunicului lui Cassio, care a ajuns acolo în 1914.
Cassio cu sora și tatăl la Cimitirul evreiesc din Chișinău

După experiența celor două vizite, eroul nostru spune că orașul Chişinău arată ca o capitală europeană şi se observă o mare diferenţă dintre 2008 şi 2012. „Este mai dezvoltat, mai multe informaţii în engleză, inclusiv la aeroport. Țara este săracă, dar pitorească și exotică pentru mine”, zice Cassio. Mai mult, celor interesați de Moldova ca destinație turistică, acesta le povestește despre vin, căci le este necunoscut, și îi sfătuiește să planifice foarte bine călătoria. „Nu mergeţi în Franţa sau Anglia, călătoria în Moldova trebuie planificată”, le zice Cassio.

Cassio cu sora și tatăl la Cimitirul evreiesc din Chișinău

Mămăliga unește țara

Întrebat de ce documentarul despre bunicii săi este intitulat „Mamaliga Blues”, Cassio a zis că i-a fost foarte greu să aleagă un titlu. Totuși a ajuns la concluzia că mămăliga, ca aliment de bază, a fost unul din puținele lucruri comune pe care le-a găsit între etniile ce locuiesc pe teritoriul Moldovei. „Puteți fi români, moldoveni, ruși, evrei, armeni, ucraineni, puteți avea puncte de vedere diferite, dar toți mâncați mămăligă! Ea este unul din puținele elemente care unește țara”, spune Cassio Tolpolar.

Filmul „Mamaliga Blues” circulă din festival în festival și a fost rulat pe ecranele din Los Angeles, Utah, Canada, Brazilia și urmează să apară în Rio, Atlanta, New York și Miami. De altfel, planifică să participe la Festivalul autohton „Cronograf”. În prezent, Cassio Tolpolar lucrează la alte proiecte cinematografice de ficțiune, documentare și TV.