Istorici români: Rusia dă semnale clare că vrea să refacă URSS

Credeți că teama că Rusia își va aținti atenția asupra Moldovei și a altor state în care există etnici ruși este una justificată? Sunt posibile noi presiuni din partea Moscovei?

Adrian Cioroianu, Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, fost ministru al Afacerilor Externe al României

Adrian Cioroianu: Din păcate, este chiar foarte probabil ca Rusia să supună RM unor noi presiuni politice, dar și economice. În opinia mea, Rusia deține controlul asupra unor actori din spectrul politic din RM sau cel puțin aceștia se uită spre Moscova ca la un punct de sprijin. Date fiind comportarea Rusiei din ultimul an și implicarea ei în criza ucraineană, credem că și RM va fi supusă unor astfel de presiuni, pentru că, din păcate, ea nu este acoperită de niciun fel de protecție, cum ar fi cea a Uniunii Europene sau a NATO. Așa se vede și ce valoare are această neutralitate, în care foarte mulți oameni politici de la Chișinău au crezut că ideea de neutralitate va proteja RM și de Rusia, dar iată că, din păcate, a fost mai degrabă o capcană, pentru că Rusia pare a nu respecta decât logica forței.
În privința neutralității, nu e foarte elegant să ne pronunțăm din afară. Atâta vreau să vă spun ca profesor de istorie: sunt zone în Europa în care poți fi neutru și sunt alte zone, în Europa, în care nu poți. Și în România sunt voci care spun că neutralitatea e o soluție mai bună. Nu poți fi neutru pur și simplu în zona noastră, pentru că noi nu suntem în locul Elveției, ci suntem la locul nostru pe hartă.

Bogdan Murgescu, profesor, Facultatea de Istorie și director, Consiliul Studiilor Universitare de Doctorat, Universitatea din București, vicepreședinte, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, președinte, Societatea de Științe Istorice din România

Bogdan Murgescu: Cred că experienţa ultimului an, când politica externă a guvernanţilor de la Moscova a contravenit atât regulilor relaţiilor internaţionale, cât şi intereselor reale pe termen lung ale Rusiei şi ale etnicilor ruşi din alte state, ne învaţă să fim vigilenţi.

Ovidiu Buruiană, conferențiar universitar, Facultatea de Istorie, Departamentul de Istorie contemporană, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Ovidiu Buruiană: Eu cred că vă autoiluzionaţi considerând că factorii decizionali de la Kremlin şi-au focalizat întreaga atenţie asupra chestiunii ucrainene. La Moscova a existat un interes constant (şi tradiţional) asupra evenimentelor şi fenomenelor de la Chişinău, o preocupare legitimă sub raport etnic şi un interes de mare putere imperială care consideră RM ca aflându-se în sfera ei de influenţă. Presupun că, din varii motive, decidenţii de la Moscova au hotărât că nu este momentul, poate nici nu este (din punctul lor de vedere) cazul, pentru o acţiune directă, deschisă şi coerentă pe relaţia cu actorii puterii de la Chişinău.

Dacian Duna, lector, dr. Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj

Dacian Duna: Teama este justificată istoric, iar discursurile preşedintelui Putin, care fac trimitere la justificările istorice ale politicii ruse, nu fac altceva decât să amplifice temerile, oricum latente în memoria colectivă a popoarelor din Est. Totodată, Rusia a dat semnale clare că doreşte să repună în discuţie presupusa unipolaritate mondială, să-şi reafirme locul între marile puteri şi chiar să refacă imperiul sovietic într-o formă sau alta. Rusia fără Ucraina nu mai este aceeaşi Rusie imperială pe care o cunoaştem cu toţii. O eventuală intensificare a presiunilor ruseşti faţă de RM sau alte state postsovietice va depinde foarte mult de situaţia economică şi politică din Federaţia Rusă. Încă e departe de a se rezolva criza din Ucraina, aşa încât nu pare iminentă fixarea unei noi „ţinte”, dar acest lucru este imposibil de anticipat – ar presupune o cunoaştere intimă a logicii cu care gândeşte şi acţionează Kremlinul în momentul de faţă. Restul sunt pure speculaţii…

În opinia dumneavoastră, cum ar putea fi sprijinită Republica Moldova de România în cazul sporirii presiunilor rusești?

Ovidiu Buruiană: Este un dublu demers pro-Chişinău pe care România îl structurează vizibil în ultimii ani, asumarea trecutului istoric, cu rezultate amestecate (e adevărat) şi pe care l-a accentuat odată cu criza ucraineană. În primul rând, este o politică a culturii şi identităţii româneşti în Basarabia, adresată mai ales elitelor tinere. Pe de altă parte, România şi-a asumat un rol de avocat al RM în cadrul UE, impulsionând personaje cheie de la Bruxelles să acorde atenţia cuvenită spaţiului dintre Prut şi Nistru, să dezvolte politici menite să contrabalanseze acţiunea Rusiei în zonă. În cazul unei ingerinţe directe a Rusiei, România nu poate, probabil, în mod oficial, decât să accentueze această presiune prin intermediul UE, individualizând, totodată, un rol propriu direct ca membru al diverselor instituţii ale Uniunii.
Bogdan Murgescu: Într-un asemenea caz nefericit, sprijinul României trebuie să se materializeze în primul rând în cooperarea cu partenerii noştri din NATO şi UE. Şi pentru RM, un sprijin concertat al acestora este mai important şi mai eficient decât sprijinul unuia sau altuia dintre statele membre. De aceea, pentru RM este strategic esenţial ca România să fie mai puternică economic şi militar, coerentă politic şi cât mai bine integrată în structurile euroatlantice.

Dacian Duna: România nu poate acţiona decât în calitate de membru al UE şi al NATO. În cazul în care presiunile sunt de factură economică (ex. energia), cu siguranţă, România va face tot ce îi va sta în putinţă să ajute RM. România este, aşa cum o afirmă preşedintele Iohannis, principalul aliat al RM pentru aderarea la UE şi cea mai importantă ţară pentru relaţiile externe ale României. În aceste condiţii, este evident că Bucureştiul va face tot ceea ce este posibil ca să ajute Chişinăul în eventualitatea „sporirii presiunilor ruseşti”. Totuşi, ne exprimăm speranţa că Rusia va înţelege că sensul istoriei s-a schimbat. Rusia poate obţine mult mai mult prin cooperare decât prin conflict, oricât de multă putere militară s-ar ascunde în spatele declaraţiilor sale. UE şi NATO nu sunt ceea ce pare să creadă dl Putin, iar vremea sferelor de influenţă a trecut de mult. Nu poţi forţa pe cineva să te iubească împungându-l cu baioneta. Îmi amintesc aici avertismentul marelui romancier rus Aleksandr Soljeniţîn care vizează indirect ceea ce s-a întâmplat cu URSS şi se mai poate întâmpla oricând: „Poţi avea putere asupra oamenilor câtă vreme nu le iei totul. Dar când ai jefuit un om de tot ce are, el nu mai este sub puterea ta”.

Cum vedeți perspectivele cooperării dintre cele două maluri ale Prutului?

Adrian Cioroianu: Îmi doresc o relație bazată pe un pragmatism ceva mai accentuat. Am trecut prin toate etapele: de la poduri de flori la cărți trimise pentru bibliotecile din RM, când nu erau cărți scrise în limba română. Acum – Slavă Domnului! – la Chișinău se tipărește foarte mult în limba română. Este o bucurie să văd în librăriile din București sau din alte orașe din România cărți apărute la editurile de la Chișinău. Cred că trebuie să coborâm pe un tărâm ceva mai concret, al relațiilor economice, al distribuției de energie. Fiecare român, dacă iubește cu adevărat RM sau cel puțin o simpatizează, ar face bine să cumpere săptămânal o sticlă de vin produs în Basarabia.

Bogdan Murgescu: Eu cred că, atât în viitorul apropiat, cât şi în perspectiva de durată medie, cooperarea dintre România şi RM poate şi trebuie să se dezvolte. Pe lângă cooperarea cultural-ştiinţifică, esenţială va fi cooperarea economică. Exemplul german ne arată că atunci când situaţia economică din România se va îmbunătăţi semnificativ, şi potenţialul de cooperare şi de apropiere durabilă va fi mai mare.

Ovidiu Buruiană: Există o imensă datorie morală pe care eu, ca istoric, o resimt faţă de românii din stânga Prutului. Sunt între cei care susţin că statul român are obligaţia să fundamenteze și să propună politici mult mai coerente de parteneriat cu RM pe toate palierele sociale. Mă regăsesc în acele grupuri intelectuale, nu foarte extinse, care discută despre responsabilităţile pe care le avem, ca societate şi ca stat, faţă de evoluţiile din RM. Este o dezbatere care depăşeşte, îmi place să cred acest lucru, registrul exaltărilor, al discursului emoţional din anii ’90, al naivităţii unor manifestări unioniste care trebuie apreciate însă pentru entuziasmul şi pentru implicarea celor care le organizează. Iar direcţia de acţiune pe care o asumăm, ca urmare a acestor discuţii, este cea a unor parteneriate profesionale, a unor relaţii foarte apropiate cu cei care au preocupări asemănătoare şi care împărtăşesc valori apropiate. Eu cred că astfel putem lega cele două maluri ale Prutului şi să apropiem societatea românească de cea din Moldova.

Dacian Duna: Cooperarea dintre România şi RM este esenţială pentru dezvoltarea ambelor state şi pentru menţinerea unui climat de securitate şi stabilitate în regiune. Cooperarea dintre cele două maluri ale Prutului trebuie intensificată, iar relaţiile politice din ultimul timp par să confirme dorinţa comună de a depăşi nivelul declaraţiilor de bună intenţie şi a trece la fapte. În măsura în care consolidarea democraţiei şi a statului de drept devin ireversibile în ambele state, nu mai poate exista nici un impediment normal în calea celor mai fireşti relaţii.

În ce măsură Bucureștiul ar trebui să gireze noua coaliție guvernamentală de la Chișinău?

Adrian Cioroianu: E greu de spus. Dacă voturile cetățenilor din RM au lăsat situația încurcată, nimeni din jur nu o poate descurca. E clar că la nivelul societății din RM există orientări divergente. Unii ar vrea pași înainte spre Occident, alții ar vrea stabilitatea din vremurile bune ale URSS. Altfel nu-mi explic numărul totuși mare de voturi pe care l-a luat Partidul Comuniștilor chiar și la ultimele alegeri, când voturile primite au făcut din PCRM un partener de discuții. În rest, ceea ce contează nu este numele partidului care va susține acest guvern, ci contează agenda sa. Chiar și cei care stau de vorbă cu comuniștii și fac un guvern susținut de aceștia, dacă nu fac concesii în privința programului proeuropean, lucrurile, din punctul meu de vedere, sunt în direcția bună. Dacă se fac concesii, atunci situația va regresa și, de unde RM părea a fi unul dintre câștigătorii anului 2014 în zona noastră, ar fi păcat să fie înregistrați pași înapoi. Rămân optimist în legătură cu RM pentru că știu de unde a plecat – de la a fi o provincie a URSS. Pe ruinele acesteia nu este ușor să construiești peste noapte o societate prosperă și democratică.

Bogdan Murgescu: A gira guvernul altui stat îmi evocă tipul de relaţii impuse în timpul comunismului de „fratele mai mare” de la Răsărit. Cred că România trebuie să accepte şi să respecte voinţa liber exprimată a cetăţenilor RM şi să caute să colaboreze cu guvernul legal de la Chișinău, aşa cum a rezultat acesta din procesul democratic. Aceasta nu exclude analiza atentă a evoluţiilor de pe scena politică dintre Prut şi Nistru, şi nici calibrarea politicii proprii, astfel încât să fie promovate eficient interesele pe termen mediu de promovare a cursului european al RM şi de apropiere între statele noastre.

Dacian Duna: Este foarte important pentru România şi pentru UE succesul guvernului de la Chişinău, dar nu se pune problema unei tutele. Avem convingerea că există premise favorabile unei susţineri fără precedent din partea României pentru RM, mai ales în direcţia obiectivelor europene şi euroatlantice ale Chişinăului. Aceste premise se regăsesc în declaraţiile decidenţilor de pe ambele părţi ale Prutului.

Ovidiu Buruiană: Din perspectiva relaţiilor internaţionale şi a democraţiei, statul român este obligat să recunoască orice guvern legitim la Chişinău. Dar, după mine, el trebuie să sprijine cu claritate şi vocal doar acele politici publice apropiate de valorile şi principiile care sunt proprii României şi Europei. După cum trebuie să evidenţieze derapajele de la acel proiect european pe care, cel puţin declarativ, noul executiv de la Chişinău l-a asumat.

Timpul.md