Istorii din epoca de aur: ieri exclusa din comsomol, astazi dezamagita de comunisti
Eleva exemplara si fiica de disident, in 1988, la numai 16 ani, Angela Bogos renunta la insigna si la biletul de comsomolist, precum si la toate simbolurile inerente, alegandu-se cu un „doi la purtare” si cu excluderea din scoala pentru doua saptamani. Exemplul ei avea sa fie urmat de toti colegii de clasa.
In toamna anului 1988, la Scoala „Mihai Eminescu” din Cahul, Angela Bogos era primul membru al comsomolului care a indraznit sa depuna cerere pentru a iesi din randurile celor tineri si indoctrinati de teoriile comuniste. Pedeapsa i-a fost pe masura – exmatricularea pentru doua saptamani. Excluderea din scoala a ei si a colegului de clasa Colea Daud, ambii dintr-a 11-a. Cei mai tineri, alde mine, eram socati pentru ca numai cei mai „rai si batausi” erau exclusi din scoala pe o durata de timp atat de mare. „Imi aduc aminte cum m-au chemat pe mine si pe colegul meu Colea la sectia oraseneasca de partid, unde unul dintre sefi, il chema Calendar, a zis ca meritam excluderea din scoala pentru 14 zile si ca ceea ce am facut noi este o obraznicie”, povesteste Angela. „Si asta dupa ce au incercat sa ne explice ca decizia noastra nu era una buna”. Din fericire pentru cei doi elevi de la „Eminescu”, directorul din acea perioada, dl Chiciuc, originar de la Caslita-Prut, s-a dovedit a fi „un om deschis la minte”. El le-a spus: „Copii, nu va faceti griji, continuati sa frecventati scoala”. Din nefericire insa pentru organizatia comsomolista de la Cahul, odata intorsi in clasa, exemplul celor doi a fost urmat de toti colegii, care au refuzat sa-si achite cotizatiile de membru. A urmat aceeasi pedeapsa si pentru ei: excluderea din comsomol.
Nu stiu ce se petrecea in tartacutele celor din clasele mai mari, noi insa, cei din clasele mai mici, eram uluiti de indrazneala Angelei. Intrebarea pe care mi-o puneam atunci era: de ce s-o fi revoltand atat de tare fata asta, ce stie ea si nu stim noi? Pe parcursul anilor am gasit si raspunsul: Angela cunostea adevarul. Ea auzise si o istorie paralela celei pe care o invatam noi la scoala, o auzise de la cei care treceau pragul familiei lor, de la scriitorii Ion Hadarca si Nicolae Dabija, de la remarcabilul profesor de romana de la Crihana Veche, Ion Gancea… „Curajul meu i-a socat pe cei de la partid cu atat mai mult, cu cat, in aceeasi perioada, cativa actori de la Teatrul „Bogdan-Petriceicu Hasdeu” din Cahul dezertasera si ei din randurile comsomolului. Imi aduc si acum aminte de actrita Aurica ?urcanu. Nu aveam nicio legatura cu actorii, dar gestul lor m-a facut sa-i simpatizez si mai mult”, continua Angela.
Astazi, dupa 21 de ani de la acele evenimente, curajoasa eleva Angela Bogus se arata dezgustata de cursul politicii moldovenesti din ultimii ani. „La gradinite de limba romana se vorbeste cu rusisme, „chiflele” au redevenit, ca pe timpuri, „bulociki”. De fapt, tinerii de azi sunt mai rusificati la Cahul decat eram noi, cei din generatia sovietica. De aceea, ma intreb: pentru ce si-a riscat viata tatal meu? Pentru ce am luptat noi toti?”. I-am spus Angelei ca inca nu e pierdut totul. Duminica, 5 aprilie, poate fi inceputul unei adevarate schimbari, in care cred cu fermitate.
Din Bruxelles,
pentru TIMPUL,
Ludmila Bulgaru